Volumul de dialoguri cu regretatul eseist, recent lansat de Grupul Editorial Corint, 'Convorbiri cu Octavian PalerA', este un proiect mai vechi al criticului Daniel Cristea- Enache, intrerupt de disparitia lui Paler. Pornind de la intrebari care lasa deschis spatiul digresiunii, convorbirile dezvaluie o subiectivitate care se analizeaza pendulind in permanenta intre experienta de viata si tentatia livrescului.
Marturiile, amintirile si relatarile cu trimiteri la trecut sint integrate si interpretate prin grila eruditiei. Rememorarea episoadelor din copilarie si adolescenta face pandant cu evocarea figurii lui Don Quijote, iar problematica iritanta a cotidianului postdecembrist e topita in concluzii care imbratiseaza generalul: A'Ne lipseste sentimentul tragicului. La noi, in loc sa moara, Hamlet s-ar fi dus cu amicii la o bere sa uite de dilemele lui'.
Nebuloasa tranzitiei de la comunism la capitalism, democratia prost mimata, minusurile corectitudinii politice si justitiarismul postcomunist sint doar citeva dintre temele pe marginea carora Paler raspunde in adevarate pagini de jurnal. Privind in urma la anii cind cultura in Est era un substitut si pentru libertate, si pentru bunastare, Paler conchide ca indelung invocata rezistenta prin cultura nu a fost o alegere, ci o necesitate: 'Cultura era atunci un antidot. Si un refugiu (...). Deci, cultura nu era, cred eu, o optiune. Era o forma de supravietuire'.
Convorbirile sint completate cu scrisori, meditatii care iau forma unor eseuri, pagini de jurnal sau cu simple notatii aforistice. Impresii pe marginea unor episoade din istoria recenta a Romaniei sau din agenda politicii internationale sint alternate cu pagini de introspectie si marturisiri de credinta. Iar multe dintre acestea nu sint deloc comode, mai ales cind le contesta celor care nu au trait experienta terorii dreptul de a taxa compromisurile din perioada comunista: A'In sinea meaA', marturiseste eseistul, A'le contest tinerilor, inclusiv celor exceptionali ca dumneavoastra, calitatea de a vorbi cu seriozitate despre frica. Ei n-au dat proba ca, in aceleasi conditii in care noi ne-am temut, ar fi dat dovada de curaj, nesinchisindu-se de SecuritateA'.
Raportul cu divinitatea, asumarea esecurilor, recunoasterea regretelor si a suferintelor muta dialogul intr-o zona sensibila si intens vulnerabila. Vocea scriitorului este cea a unei constiinte capabile sa-si evalueze parcursul, caderile, pasiunile si greselile: A'Dintre defectele mele, cel pe care il detest cel mai mult este reflexul de a fi prea rezonabil. Tot ce e mediocru in viata mea este din cauza prejudecatii ca e bine sa fii intelept in orice imprejurare'. Rechizitoriul e dus pina la capat: 'N-am avut inteligenta sau norocul de a pricepe la timp ca adevarata masura a vietii unui om nu se poate obtine decit prin lipsa de masura'.
Prieteniile, relatiile cu scriitorii si oamenii de cultura din vremea cind a fost director general al Televiziunii si redactor-sef la 'Romania libera' sint comentate cu detasarea pe care a permis-o scurgerea anilor. Persista in toate aceste rememorari accentul pe latura de introvertit, singuratic si idealist: 'Nu ma prea interesau nici cancanurile, nici AlupteleA literare. Au existat unele incercari de a fi atras in ele, dar m-am repliat la timp. Eram si atunci un singuratic, lipsit de vocatia coteriilor'. Altadata, vorbind despre experienta din America, Paler isi exhiba, cu regret, dar si cu orgoliu, aceleasi defecte: America m-a silit sa vad, cu prea mare claritate, ca sint un idealist ineficient, anacronic si pagubos, un sentimental stupid, un timid incurabil, un bovaric plin de complexe..
Anii crinceni ai comunismului nu i-au incarcat scriitorului cu nimic constiinta: 'Daca ma uit in urma, n-am nici un motiv sa-mi fie rusine.
N-am facut nici o porcarie, nici o ticalosie, desi vremea era favorabila porcariilor si ticalosiilor. N-am profitat de dosarul meu ca sa fiu promovat. Dimpotriva, m-am ferit cu inversunare sa fiu aspiratA in sus'.
Alina Purcaru
