In fine, statul roman a recuperat vioara Stradivarius, in mod straniu aflata in posesia unei fundatii. Daca pana in 1997, anul mortii maestrului Ion Voicu, era firesc ca vioara, cumparata de Ministerul Culturii pentru a fi pusa la dispozitia unui artist roman, sa se afle la marele violonist, este greu de inteles cum se face ca familia acestuia a detinut-o inca 10 ani, fara sa aiba vreun drept asupra instrumentului.
Dupa moartea maestrului Ion Voicu, la nivelul ministerului s-a convenit ca vioara sa fie oferita altui violonist roman, aceasta fiind ratiunea detinerii de catre stat a unui instrument atat de valoros.
S-a organizat un concurs in urma caruia instrumentul urma sa fie atribuit unui tanar talentat. S-a considerat de drept cuvant ca cel mai potrivit presedinte al juriului ar fi maestrul Yehudi Menuhin, fostul elev al lui George Enescu, unul dintre cei mai mari violonisti ai secolului al XX-lea. Alaturi de Lordul Menuhin, din juriu a mai facut parte ministrul culturii, Ion Caramitru, si un reprezentant al Fundatiei `Ion Voicu`, care urma sa vina cu vioara, pentru a o preda castigatorului.
Concursul impunea conditii artistice dificile, mai ales prin prisma repertoriului larg si pretentios. Pana la urma, desi s-au inscris mai multi violonisti, singurul care s-a prezentat a fost Gabriel Croitoru, socotit, de multi critici, drept cel mai valoros tanar violonist roman.
`Furt` pe fata
Ion Caramitru isi aminteste cat de calduros l-a felicitat Lordul Menuhin pe Gabriel Croitoru (exista si o caseta filmata cu acest moment de la finalul recitalului-concurs). Desi s-a convenit ca vioara sa fie data de minister castigatorului, acest lucru nu s-a intamplat, pentru ca Madalin Voicu a declarat ca nu are instrumentul asupra sa si ca urmeaza sa il aduca ulterior.
Au trecut nici mai mult nici mai putin de... 8 ani si jumatate, timp in care nu au incetat sa fie formulate pretentii si conditii din partea familiei Voicu. Degeaba a incercat in repetate randuri castigatorul sa intre in posesia instrumentului. Vioara a ramas sechestrata la fundatie, chiar cu riscul ca, prin nefolosinta, sa sufere deteriorari grave.
A fost nevoie de interventia presei, de crearea unui scandal national pentru ca vioara sa revina in posesia autoritatilor. Dar, stupoare, ministerul doreste sa faca un nou concurs pentru cautarea altui tanar violonist care sa primeasca in folosinta instrumentul. Deci, degeaba a castigat Gabriel Croitoru acest drept, intarit de aprecierile unuia dintre cei mai mari violonisti ai lumii! Degeaba s-a luptat timp de 10 ani si cu ministerul, si cu familia Voicu! Degeaba a ajutat acum campania de presa care a dus la recuperarea de catre stat a acestui obiect de patrimoniu. Multumim si la revedere!
A sustine ca a trecut prea mult timp de la dobandirea dreptului de folosinta asupra viorii pare a fi un argument neserios. Dupa cum neserios apare ministerul, care-si ia promisiunea inapoi si cere organizarea altui concurs. Corect si moral ar fi ca vioara sa-i fie in fine data lui Gabriel Croitoru.
Macar sa i se dea o sansa sa dovedeasca faptul ca Lordul Menuhin nu a gresit declarandu-l indreptatit sa cante pe aceasta vioara, in urma modului exceptional in care s-a prezentat la concurs.
Cariera
Cel mai bun
Absolvent al Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti (1987), Gabriel Croitoru, in varsta de 41 de ani, a primit cele dintai trofee inca din timpul studiilor. In 1988 si-a inregistrat primul CD, acompaniat de Filarmonica din Nice, Franta. A cantat in peste 800 de concerte ca solist, acompaniat de diverse orchestre, inclusiv de London Royal Philharmonic, Monte-Carlo Symphony, Lyon Symphony sau Gewandhaus Leipzig Orchestra.
Violonistul este in prezent solist al Filarmonicii din Ploiesti, face parte din cvartetul Transilvan si este profesor de vioara la Universitatea de Muzica din Capitala. Este frecvent invitat sa concerteze in Europa si America, interpret al integralei Sarasate, editata pe CD in Spania, la centenarul celebrului compozitor.
Premii in strainatate
Apreciere
Gabriel Croitoru este primul violonist distins cu trofeul Concursului International de Vioara `Henryk Wieniawski` (Polonia, 1979) si al Concursului International `Pablo Sarasate` (Spania, 1991). In palmaresul sau intra si alte distinctii, in competitiile `Tibor Varga`, `Niccolo Paganini` sau `Fritz Kreisler`. Presa franceza l-a caracterizat drept un violonist exceptional, `cu o tehnica impecabila`, dupa ce a castigat locul doi (marele premiu nu a fost acordat) la Concursul International de Vioara `Zino Francescatti`, in 1987.
