In particular, dominatia otomana din Balcani a condus la schimburi intense intre cele doua arii geografice, atat sub raportul civilizatiei cat mai ales al culturii. Mult inainte ca termenul “moda” sa fi aparut si sa fi intrat in vocabular, ea se practica pe scara foarte larga.
Constantinopolul reprezenta in Europa de est etalonul vestimentatiei, al obiceiurilor, al moravurilor din societate, ba chiar si al mancarilor care trebuiau asezate pe masa cu ocazia diferitelor festinuri. Sigur ca nu oricine isi permitea sa reproduca fidel cele intamplate la curtea Sultanului, insa, ceva similar se organiza si la curtea domnitorilor romani.
La randul lor, boierii, impresionati de ospetele domnului tarii, duceau cu ei unele delicatese la casele lor. Astfel, s-a ajuns probabil sa vorbim in prezent, atat noi cat si poporul turc, de “sarmale” (turc. sarma), ciorba (turc. corba), pilaf (turc. pilav) si multe alte preparate intrate in traditie. Turcia este un adevarat paradis pentru gurmanzi, oferind o experienta aproape inegalabila prin combinatia gusturilor.
Turcii sunt consumatori de carne, iar mielul este preferat in scopuri culinare, dar si carnea de vita sau de pui sunt la mare pret. Legumele si verdeturile sunt nelipsite in mancarea din zonele invecinate Marii Mediterane, Marii Egee si Marmara.
Din perspectiva unui necunoscator, esenta bucatariei turcesti este Meze care consta in branza, iaurt, vinete, sarmale cu orez, chiftelute. Salatele de legume sunt cele mai gustoase prin adaosul de ulei de masline, lamaie si iaurt.
Retetele culinare difera de la o zona la alta, in functie de traditii si desigur in functie de geografie. De pilda, pe coastele Marii Negre, unde traditia culinara a cunoscut mai multe influente slave si balcanice, se consuma mult peste si porumb. De asemenea, foarte apreciat in bucataria turceasca este iaurtul, care poate insoti majoritatea meselor.
I. C.
