Tudor Arghezi
(n. 21 mai 1880, Bucuresti - d. 14 iulie 1967, Bucuresti)
Intreaga sa opera poetica este sub semnul originalitatii si marcheaza o anumita varsta a literaturii romane. Tudor Arghezi a scris literatura pentru copii, teatru, proza si pamflete.
Intre anii 1891-1896 a urmat cursurile Liceului Sf. Sava din Bucuresti, iar in 1896 a debutat sub indrumarea lui Alexandru Macedonski in "Liga ortodoxa" cu numele Ion Theo, numele sau real fiind Ion N. Theodorescu. Numele Arghezi a fost inspirat dupa cum spune insusi poetul de la vechiul nume al Argesului, Argesis.
Intre 1900 - 1904 scriitorul se calugareste la Cernica, marturisind ulterior ca nu a fost foarte atras de viata calugareasca.
La scurt timp dupa debutul poetului in "Liga Ortodoxa", Macedonski spunea:
"Acest tanar, la o varsta cand eu gangaveam versul, rupe cu o cutezanta fara margini, dar pana astazi coronata de cel mai stralucit succes, cu toata tehnica versificarii, cu toate banalitatile de imagini si idei, ce multa vreme au fost socotite, la noi si in strainatate, ca o culme a poeticii si a artei.
In 1905 a inceput sa calatoreasca in strainatate. A stat putin timp la Paris, apoi s-a mutat la Freiburg. A urmat cursurile Universitatii Freiburg si a scris aici numeroase poezii. S-a mutat apoi la Geneva, si-a continuat cariera de scriitor si pentru a-si castiga existenta a lucrat in atelierul unui bijutier.
Pentru activitatea remarcabila primeste in 1936 si in 1946 Premiul National de poezie. In 1955 a fost ales membru al Academiei Romane. In 1965 a primit Premiul International Johann Gottfried von Herder.
Opere:
Cuvinte potrivite, poezii, 1927
Icoane de lemn, tablete, 1929
Poarta neagră, tablete, 1930
Tablete din Ţara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933
Ochii Maicii Domnului, 1934
Cărticica de seară, poezii, 1935
Cimitirul Buna-Vestire, roman parabolic, 1934
Versuri, 1936
Ce-ai cu mine vântule?, 1937
Lina, roman, 1942
Eminescu, studiu critic, 1943
Versuri alese, 1946
Bilete de papagal, 1946
Prisaca, 1948, poeme pentru copii
1907-Peizaje, 1955
Pagini din trecut, publicistică, 1955
Cântare omului, 1955
Frunze, 1961
Poeme noi, 1963
Cadenţe, 1964
Silabe, 1965
Răzleţe, 1965
Versuri lungi, 1965
Ritmuri, 1966
Litanii, 1967
Noaptea, 1967.
