Inainte sa se numeasca The Who, trupa a purtat mai multe nume, initial fiind doar o alta formatie ce canta cover-uri dupa piese rhythm and blues. Daca a inceput ca The Detours, in 1961, fara sa se bucure de prea mare succes, lucrurile aveau sa se schimbe radical dupa venirea lui Roger Daltrey in 1963 si a lui Pete Townshend, un nou stil, iar odata cu cooptarea lui Keith Moon in 1964 a fost in sfarsit adoptat numele care avea sa devina legendar. Poate ar fi continuat sub numele de The Detours, dar cei patru aflasera ca mai exista o trupa numita Johnny Devlin and the Detours. O noapte intreaga s-au propus cele mai bizare denumiri (Townshend alesese “The Hair”), pentru ca in final sa ramana la The Who. Bizar sau nu, pentru o perioada trupa avea sa isi schimbe din nou denumirea, de aceasta data in The High Numbers, dar cum single-ul scos sub acest nume a fost un esec, cei patru au revenit la The Who.
Totusi, ca High Numbers, cei patru au fost una din trupele care au deschis un concert The Beatles, alaturi de The Kinks.
The Who erau cunoscuti nu doar pentru concertele lor pline de energie, dar si pentru ca adesea isi distrugeau instrumentele la finalul recitalurilor. Ceea ce a devenit o traditie a inceput de fapt in scurta perioada in care cantau sub titulatura The High Numbers. Intr-un concert care nu se desfasurase tocmai bine – probleme cu sunetul, un public apatic – Townshend si-a pierdut cumpatul si si-a sfaramat chitara. O saptamana mai tarziu Keith Moon isi distrugea si el bateria, si in scurta vreme fanii asteptau la finalul fiecarui concert momentul de haos care devenise emblematic pentru The Who.
Chiar daca aparent cei patru alcatuiau o unitate indestructibila, cel putin in ochii presei si mai ales ai fanilor, apareau adesea certuri si tensiuni dincolo de stralucirea scenei. In 1965, dupa un conflict cu Keith Moon, vocalul Roger Daltrey a fost exclus din trupa pentru trei zile. Putea sa fie sfarsitul pentru The Who, sau, cine stie, un nou inceput alaturi de un alt membru. Insa Daltrey a fost reprimit in The Who si lucrurile au mers mai departe.
Intr-un interviu din 1967 Pete Townshend descria sunetul trupei cu o sintagma surprinzatoare – Power Pop.
La Woodstock, in 1969, The Who aveau sa sustina unul dintre cele mai bune concerte din cariera lor. Initial trebuiau sa fie penultima trupa de sambata, 16 august, dar asa cum s-a intamplat cu majoritatea formatiilor festivalul a durat mai mult, si cei patru au intrat pe scena abia duminica dimineata, in jurul orei cinci, cu un setlist bazat in principal pe albumul Tommy.
Desi aparitia lor la Festivalul Woodstock avea sa ramana legendara, fiind considerata si astazi unul dintre cele mai bune concerte ale trupei, cei de la The Who au fost dezamagiti de atmosfera si public, basistul John Entwistle declarand chiar ca fusese “cel mai groaznic festival la care am participat”.
Pe 31 mai 1976 formatia The Who intra in Cartea Recordurilor Guiness pentru cel mai zgomotos concert din istorie, record ce avea sa fie depasit in mai multe ocazii de alte formatii.
Cel mai bine vandut single The Who in Marea Britanie a fost celebrul My Generation, care a reusit sa atinga locul doi in topuri, fiind un surprinzator esec in SUA, unde a ajuns in Billboard doar pe pozitia 74.
Cu doar trei saptamani inainte de moartea lui Keith Moon trupa lansa albumul Who Are You. O bizara premonitie – pe coperta discului, in fotografia cu cei patru, bateristul sta pe un scaun de regizor, pe spatarul caruia se pot citi cuvintele Not To Be Taken Away.
Dupa moartea bateristului Keith Moon, in 1978, parea ca povestea s-a incheiat pentru The Who, si cei mai multi dintre fani erau convinsi ca nu vor merge mai departe. Totusi, vor continua sa cante pana in 1982, de aceasta data impreuna cu bateristul Kenney Jones, pentru a se desparti in 1982. Vor reveni pentru o serie de concerte abia in 1996. Principalul motiv ar fi fost unul financiar – vechiul basist John Entwistle avea nevoie de bani, si cea mai simpla solutie era ca The Who sa se reuneasca pentru un nou turneu. Spre surprinderea tuturor succesul a fost atat de mare incat a insemnat o revenire a formatiei.
Martie 2016
