Rigiditatea Bisericii Catolice a fost diminuata cu prilejul Conciliului Vatican II. Iata insa ca, de o vreme, conservatorii castiga teren. In acest context, declaratia de la Universitatea din Regensburg, cea care a inflamat islamul, nu mai este un accident… Nu sunt un naiv, pasii defanatizarii institutiilor religioase nu se petrec peste noapte.
Nu pot decat sa sper ca tot mai multi dintre cei care detin puterea in institutiile religioase ale lumii : oricare ar fi religiile pe care le reprezinta : sa dea dovada si de intelepciune, sa fie cu adevarat purtatori de Lumina si nu numai de teorii despre Dumnezeu.
Intrucat toata lumea vorbeste fara a fi in deplina cunostinta de cauza, publicam mai jos precizarile recente ale Congregatiei pentru Doctrina Credintei care au starnit atata valva. Documentul este semnat de Cardinalul William Joseph Levada si de Arhiepiscopul Angelo Amato S.D.B., prefectul si respectiv secretarul Congregatiei, si a fost asumat de Papa Benedict al XVI-lea. Traducerea in romaneste este facuta de Radio Vatican.
Raspunsuri la unele intrebari privind anumite aspecte ale doctrinei Bisericii
Introducere
Conciliul Vatican II, prin Constitutia Dogmatica "Lumen Gentium" despre Biserica si prin decretele "Unitatis redintegratio" despre ecumenism si "Orientalium Ecclesiarum" despre Bisericile rasaritene, a contribuit in mod decisiv la o reinnoire a ecleziologiei catolice.
Suveranii Pontifi au contribuit de asemenea la aceasta reinnoire oferind aprofundari si indrumari pentru practica: Papa Paul al VI-lea, in Enciclica "Ecclesiam suam" din 1964, si Papa Ioan Paul al II-lea, in Enciclica "Ut unum sint" din 1995. Datoria ulterioara a teologilor de a explica cu mai mare claritate diferitele aspecte ale ecleziologiei a condus la inflorirea unei ample literaturi pe aceasta tema.
Tematica s-a revelat, de fapt, extrem de rodnica, dar uneori a avut nevoie si de clarificari prin intermediul unor definiri si corecturi precise, precum Declaratia "Mysterium Ecclesiae" din 1973, Scrisoarea adresata Episcopilor Bisericii Catolice "Communionis notio" din 1992 si Declaratia "Dominus Iesus" din 2000, toate publicate de Congregatia pentru Doctrina Credintei.
Amploarea subiectului si noutatea multor teme implicate continua sa provoace reflectia teologica. Intre multele noi contributii din domeniu, unele nu sunt lipsite de interpretari eronate care la randul lor suscita confuzie si indoieli. Mai multe astfel de interpretari au fost supuse atentiei Congregatiei pentru Doctrina Credintei. Data fiind universalitatea doctrinei catolice privind Biserica, Congregatia doreste sa raspunda la aceste probleme clarificand semnificatia autentica a unor expresii ecleziologice folosite in Magisteriu, care in dezbaterea teologica risca sa fie gresit intelese.
1. Conciliul Vatican II a schimbat doctrina catolica privind Biserica?
Conciliul Vatican II nu a schimbat si nici nu a intentionat sa schimbe aceasta doctrina, ci mai degraba a dezvoltat-o, a aprofundat-o si a explicat-o deplin. Tocmai acest lucru l-a afirmat Papa Ioan al XXIII-lea la inceputul Conciliului. Papa Paul al VI-lea a repetat acelasi lucru si l-a comentat in actul de promulgare Constitutiei "Lumen Gentium":
"Un comentariu mai bun nu se poate face decat spunand ca aceasta promulgare nu schimba cu adevarat nimic din doctrina traditionala. Ceea ce a dorit Cristos, dorim si noi. Ceea ce era, ramane in continuare. Ceea ce Biserica a invatat timp de secole, invatam si noi.
In termeni simpli, ceea ce era trait, acum este exprimat; ceea ce era incert, este acum clarificat; ceea ce era meditat, discutat, uneori in controversa, este acum pus impreuna intr-o formulare clara" (Papa Paul al VI-lea, Alocutiunea din 21 noiembrie 1964; AAS 56 '1964' 009-1010 - traducere in L’Osservatore Romano, 22 noiembrie 1964,3). Episcopii au exprimat in repetate randuri si au implinit aceasta intentie.
2. Care este semnificatia afirmatiei potrivit careia Biserica lui Cristos subzista in Biserica Catolica?
Cristos "a constituit pe pamant" o singura Biserica si a instituit-o ca si "comunitate vizibila si spirituala", care de la inceputurile sale si de-a lungul secolelor a existat si va exista mereu, si numai in ea se gasesc toate elementele instituite de Cristos insusi.
"Aceasta este Biserica unica a lui Cristos pe care o marturisim in crez una, sfanta, catolica si apostolica. '...' Aceasta Biserica, oranduita si organizata in aceasta lume ca societate, subzista in Biserica Catolica, carmuita de urmasul lui Petru si de episcopii in comuniune cu el" (CVII LG 8). In Constitutia Dogmatica "Lumen Gentium", la nr. 8, subzistenta inseamna aceasta durabila continuitate istorica si permanenta tuturor elementelor instituite de Cristos in Biserica Catolica, in care se gaseste in mod concret Biserica lui Cristos pe acest pamant.
Este posibil, potrivit doctrinei catolice, sa se afirme corect ca Biserica lui Cristos este prezenta si lucratoare in Bisericile si Comunitatile ecleziale care nu sunt inca in deplina comuniune cu Biserica Catolica, gratie elementelor de sfintire si de adevar prezente in ele. Cu toate acestea, cuvantul "subzista" poate fi atribuit numai Bisericii Catolice, tocmai pentru ca se refera la caracteristica unitatii pe care o marturisim in simbolurile credintei (Cred... Biserica "una"); si aceasta Biserica "una" subzista in Biserica Catolica (LG 8).
3. De ce este folosita expresia `subzista in" si nu cuvantul simplu `este"?
Folosirea acestei expresii, care indica deplina identitate a Bisericii lui Cristos cu Biserica Catolica, nu schimba doctrina privind Biserica. Mai degraba, vine din si exprima mai clar faptul ca exista in afara structurii ei, "numeroase elemente de sfintire si de adevar care, fiind daruri proprii ale Bisericii lui Cristos, duc spre unitatea catolica" (LG 8). "Prin urmare, aceste Biserici si comunitatile despartite, desi socotim ca sufera de carente, nu sunt nicidecum lipsite de semnificatie si de valoare in misterul mantuirii. Duhul lui Cristos nu refuza sa le foloseasca drept mijloace de mantuire, a caror valoare deriva din insasi plinatatea harului si a adevarului care a fost incredintata Bisericii Catolice" (CVII, Decretul "Unitatis Redintegratio"
De ce Conciliul Vatican II foloseste termenul de `Biserici" cu referire la Bisericile rasaritene separate de deplina comuniune cu Biserica Catolica?
Conciliul a dorit sa adopte folosirea traditionala a termenului: "Intrucat aceste Biserici, desi despartite, au sacramente adevarate si, mai ales, in puterea succesiunii apostolice, au Preotia si Euharistia, prin care raman foarte strans unite cu noi" (UR 15), merita titlul de "Biserici particulare locale" (UR 14), si sunt numite Biserici surori ale Bisericilor catolice particulare (UR 14; Ioan Paul al II-lea, "Ut unum sint", 56). "Astfel, prin celebrarea
Euharistiei Domnului, in fiecare dintre aceste Biserici se zideste si creste Biserica lui Dumnezeu" (UR 15,1). Insa, deoarece comuniunea cu Biserica Catolica, al carei cap vizibil este Episcopul Romei si Succesorul lui Petru, nu este un atribut extern oarecare al Bisericii particulare, ci unul din principiile sale constitutive interne, acestor venerabile comunitati crestine le lipseste ceva in conditia lor de Biserici particulare.
Pe de alta parte, din cauza diviziunii intre crestini, universalitatea, care este proprie Bisericii carmuite de Succesorul lui Petru si de episcopii in comuniune cu el, nu este pe deplin realizata in istorie (Communionis notio, 17).
5. De ce textele Conciliului si ale Magisteriului succesiv nu folosesc titlul de `Biserica" cu referire la acele
Comunitati crestine nascute din Reforma din secolul al XVI-lea?
Potrivit doctrinei catolice, aceste Comunitati nu se bucura de succesiunea apostolica in sacramentul Ordinului, si de aceea sunt lipsite de un element constitutiv al Bisericii.
Aceste Comunitati ecleziale care, in special din cauza absentei preotiei sacramentale, nu au pastrat substanta genuina si integrala a Misterului euharistic, nu pot, potrivit doctrinei catolice, sa fie numite "Biserici" in sens propriu (Dominus Iesus, 17).
Suveranul Pontif Benedict al XVI-lea, in audienta acordata Cardinalului prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, a aprobat si confirmat aceste Raspunsuri, adoptate in Sesiunea plenara a Congregatiei, si a dispus publicarea lor.
