Arhiducele Rudolf, Print de Austria, Ungaria si Boemia s-a nascut intr-o seara ploioasa de august din 1858, fiind cel de-al treilea copil si singurul baiat al Imparatului Franz Josef I al Austriei si al imparatesei Elisabeth (Sissy). Relatia dintre Rudolf si tatal sau a fost intotdeuna una incordata. In contrast cu ideile profund conservatoare ale imparatului, printul a manifestat o atitudine liberara, mai apropiata de cea a mamei. Este unul dintre motivele pentru care Rudolf s-a simtit mai atasat de Sissy, pe care, insa, reusea sa o vada destul de rar, din cauza deselor deplasari ale acesteia. In lipsa ei, Rudolf incearca sa si-o apropie sufleteste, preluandu-i pasiunile: poezia, filosofia, calaria, colectionarea de obiecte; pe baza carora isi va dezvolta mai tarziu propriile pasiuni: vanatoarea si colectionarea de minerale.
Dementa familiei Wittelsbach, mostenita pe linie materna (Elisabeta este fiica ducesei Ludovika de Wittelsbach de Bavaria), dublata de gustul mortii, preluat de la strabunul sau, Filip al II-lea, fac din Rudolf un personaj razvratit si energic, care manifesta o totala sfidare fata de imparat si fata de traditiile imperiului.
Vanatoarea devine principala sa activitate, in care se avanta cu voluptate, incercand astfel sa depaseasca dezamagirile provocate de dezechilibrul familial. In anul 1874 cade de pe cal, ranindu-se grav. La putin timp dupa ce isi revine din covalescenta reporneste la vanatoare cu si mai multa pasiune. In timpul unei partide impusca un cerb alb, care, conform legendei, era ocrotit de spirite. Se spune ca de atunci ghinionul a inceput sa-l urmareasca pe printul mostenitor.
Fiind singurul fiu al lui Franz Josef si, deci, unicul mostenitor al tronului Austriei, imparatul hotaraste sa-l cuminteasca, casatorindu-l cu printesa Stephanie a Belgiei. Rudolf isi inseala viitoarea sotie chiar inainte de oficierea casatoriei (10 mai 1881), venind sa-i ceara mana in compania uneia dintre amantele sale. In anul 1883 Stephanie aduce pe lume o fetita: Elisabeth Marie, alintata cu numele de Erzsi - preferata regelui Frantz Josef. Este singurul lor copil, dupa aceasta nastere arhiducesa devenind sterila, in urma unei boli venerice, care i-a fost transmisa de sotul sau.
Dupa cativa ani de casnicie nefericita, Rudolf se indragosteste in taina de Maria Vetsera, in varsta de numai 17 ani, pe care o intalneste in Prater - cel mai mare parc de distractii din Viena - si care ii devine amanta incepand din anul 1888. Relatie dintre cei doi era cunoscuta de toata lumea, inclusiv de imparatul Frantz Josef. La sfarsitul lunii ianuarie intre Rudolf si tatal sau se declanseaza o cearta teribila, cel mai probabil din cauza acestei legaturi. In data de 29 ianuarie 1889 cei doi amanti pleaca impreuna la vanatoare in tinutul Mayerling, aflat la 30 de km de Viena. Dimineata sunt gasiti morti in castelul de vanatoare de la Mayerling.
Daca pasiunea sa pentru vanatoare i-a grabit sfarsitul, cealalta pasiune a lui Rudolf - stiintele naturii - i-a adus celebritatea. Astfel ca, dupa moartea sa, o mare parte din colectia de minerale a intrat in posesia Universitatii de Agricultura din Viena, unde poate fi admirata si astazi.
Moartea lui Rudolf nu a reprezentat numai o tragedie personala, ci o tragedie care a afectat destinul intregului Imperiu. Mostenitorul tronului va deveni Franz Ferdinand – fiul fratelui imparatului, prietenul din copilarie al lui Rudolph, un personaj la fel de putin iubit de imparatul Franz Joseph pe cat fusese si propriul fiu.
Elisabeth a fost prima din familia regala care a primit vestea trista a mortii fiului ei. Intrebata de Valerie, sora lui Rudolf, daca acesta s-a sinucis, regina a negat vehement. I se spusese ca Maria a fost cea care a declansat tragedia, otravindu-l mai intai pe Rudolf si apoi sinucigandu-se. La numai 24 de ore dupa incident Franz Josef afla cu uimire ca Rudolf s-a impuscat. Versiunea oficiala, insa, nu corespunde cu niciuna dintre cele doua variante. Ideea sinuciderii este respinsa, pentru a nu pata onoarea familiei regale, iar moartea printului mostenitor se spune ca ar fi intervenit in urma unui atac de cord. Dupa examinarea celor doua cadavre se constata ca Maria a murit cu cateva ore inaintea amantului sau, ceea ce inseamna ca printul a ucis-o, a asteptat o vreme, dupa care s-a sinucis prin impuscare.
Pe marginea acestei sinucideri pasionale au fost facute numeroase speculatii: una dintre teorii sustine ca Rudolf i-ar fi sugerat numai Mariei sa moara impreuna, iar aceasta, nebuneste indragostita de print, ar fi trecut imediat la actiune, dupa care Rudolf, speriat, s-ar fi impuscat in cap. O alta varianta a fost aceea ca Maria ar fi murit in urma unui avort, iar printul, inspaimantat, s-ar fi sinucis.
Nu exista nici pana astazi o varianta exacta si clara a acestei tragedii, dar se stie cu certitudine ca Mary era pregatita sa moara. Ea a lasat mai multe scrisori membrilor familiei, scrisori care au fost gasite la locul incidentului, in castelul de la Mayerling. Acestea i-au fost incredintate regelui, care le-a dat mai departe celor carora le erau destinate, cu conditia stricta de a-i fi inapoiate intr-o ora. In scrisoarea catre mama sa, Maria isi exprima dorinta de a fi ingropata alaturi de iubitul ei in cimitirul din Alland.
Lucrurile nu s-au petrecut conform dorintei Mariei, iar inmormantarea a fost amanata din motive religioase: fiind vorba despre o sinucidere si, mai mult decat atat, fiind implicata familia regala, oficialitatile au refuzat sa o ingroape crestineste, lasand politia sa se ocupe de acest caz. Dupa ce a fost tinut timp de aproape doua zile intr-o incapere speciala, corpul neinsufletit al Mariei a fost, in cele din urma, indentificat de unchiul sau: Alexander Baltazzi si de contele Stockau si apoi transportat catre cimitirul manastirii Heiligenkreuz, la ora 10 seara. Se spune ca vremea era cumplita, iar cadavrul a alunecat din caruta in care era transportat, cei prezenti fiind nevoiti sa sustina cosciugul cu un bat.
In cele din urma Maria a fost ingropata, a doua zi de dimineata, la ora 9, intr-o capela din cimitirul Heiligenkreuz. Cei 30 de ofiteri care l-au insotit pe unchiul defunctei au ajutat la coborarea cosciugului in mormantul adanc de 20 m. Dupa acest incident familiei Vetsera i s-a sugerat sa paraseasca Viena.
Misterioasa moarte a celor doi indragostiti a facut subiectul multor filme, muzicaluri si spectacole de balet: (filme:) Crown Prince Rudolph (2006), regizat de Robert Dornhelm; Requiem for a Crown Prince, un serial de 40 de episoade (include si seria: Fall of Eagles (1974), regizat de James Furman, dupa un scenariu scris de David Turner; The Illusionist, bazat pe povestea scrisa de Steven Millhauser, filmul a fost regizat de Neil Burger; Mayerling (1968) cu Omar Sharif in rolul printului Rudolf, si Catherine Deneuve in rolul Mariei; Mayerling (1957) ; Mayerling (1936), regizat de Anatole Litvak; De Mayerling à Sarajevo (1940), regizat de Max Ophüls; Le Secret de Mayerling (1949), regizat de Jean Delannoy ; Vizi privati, pubbliche virtù (1975), regizat de Miklós Jancsó; (muzical-uri:) Marinka (1945), dupa romanul scris de: George Marion, Jr. si Karl Farkas, pe versurile lui George Marion, Jr. si muzica lui Emmerich Kalman; Elizabeth (1992) dupa textul lui Michael Kunze, pe muzica lui Sylvester Levay, contine piesa: "Mayerling" referitoare la incident; Rudolf - The Last Kiss (2006) de Frank Wildhorn si (spectacolul de balet) Mayerling (1978), dupa o coreografie de Sir Kenneth MacMillan.
