Romanul „Trei sute de trepte” de Ioan Suciu a aparut la Editura Tracus Arte, cu o coperta de Gelu Iordache.
„Prima senzatie pe care o ai citind romanul „Trei sute de trepte” al lui Ioan Suciu este, inca de la primele pagini, ca ai intrat intr-un univers epic kafkian.Un Kafka adus, evident, in contemporaneitate, in prezentul strict. Emil, eroul central al cartii, este un fel de Josef K., functionar intr-un vag si imens institut bucurestean. La fel precum personajul autorului „Metamorfozei” Emil este inconjurat de un univers straniu si ostil, cu fiinte cosmaresti care par ca n-au alta treaba decat sa-l sicaneze, sa-l chinuie.
Inca de la primele pagini, aflam ca la sfarsitul unei zile de munca, Emil nu mai poate ajunge acasa fiindca, brusc, institutul este inconjurat de un zid inalt si desi ceilalti functionari stiu o poarta o ieşire, Emil nu o gseste. Ramane astfel mai multe zile prizonier al institutiei; se metamorfozeaza treptat (si nu intamplator am pomenit povestirea „Metamorfoza”) intr-un soi de animal uman, dormind prin subsoluri, prin cotloanele acestui sui-generis castel functionaresc din care nu poate iesi, spre deosebire de data asta, de romanul lui Kafka, unde personajul central nu poate ajunge la castelul ravnit.
Este, desigur, o parabola epica despre singuratate, despre fiinta prinsa in angrenajul unei lumi fara capatai si fara valori ferme. Si nu intamplator singura evadare pe care si-o poate permite Emil e in somn, fiindca trezirea inseamna de fiecare data plonjarea in acelasi spatiu si timp al unei haituiri perpetue.
Este o carte cu o scriitura simpla, directa, fara mari arabescuri stilistice. Personajele sunt schitate rapid, in tuse ferme, clare, ramanandu-ti in minte.” (Ioan Grosan)
A.I.
editor artline.ro
25 ianuarie 2012
