Trei Parale: suntem un grup de muzicieni care ne-am propus, prin proiectul Bazar, sa reconstituim muzicile valahe si moldave ale secolului XIX. In ce priveste interpretarea muzicala, am inceput ca amatori care se profesionalizeaza treptat; in reconstituirea muzicilor am procedat însa din capul locului si procedam in continuare cu rigoare profesionala, cercetand, interpretand si folosind cu chibzuinta sursele istorice din epoca, dar si culegerile de folclor din prima jumatate a secolului XX care contin melodii cu izul vremilor de altadata.
Primul volum al Bazarului a aparut in noiembrie 2008. Al doilea este cel pe care il aveti in fata. Legatura sa cu primul Bazar este mai stransa decat ne-am fi asteptat, iar publicul nostru fidel va remarca neindoielnic conexiunea. Celor care abia vin în contact cu muzica noastra le spunem ca proiectul incearca sa regaseasca muzicile de la curtile boieresti, de la hanuri, din balciuri, targuri si mahalale, precum si prelungirile lor tarzii – devenite intre timp marginale – din secolul XX. Enumerarea din fraza anterioara indica, de fapt, si traseul „decaderii” gradate a muzicilor orientale sau impregnate de orientalisme pe teritoriul romanesc: de la curtile aristocratice catre ulitele mahalalelor.
01. Cantecul lui Barbu Lautaru
Cantecul este atribuit lui Barbu Lautaru, starostele breslei lautaresti din Iasi-ul primei jumatati a secolului XIX. De fapt, piesa provine dintr-o sceneta muzicala pe versuri de Vasile Alecsandri. Scrierea acestei scenete face parte dintr-o serie de gesturi prin care muzicianul devine un simbol national dar si un simbol al vremurilor dinaintea europenizarii principatelor romane. Asa-numitul cantec al lui Barbu Lautaru a fost preluat de lautarii timpului si transmis mai departe muzicantilor din generatiile urmatoare. Pentru multi, el trece si astazi drept "creatie folclorica"; asa si este, dar prin circulatie, nu prin origine.
02. Cum dai lele laptele si Braileanca
Dimitrie Vulpian a fost un asiduu culegator de folclor muzical romanesc de la sfarsitul secolului al XIX-lea; cel mai important dinaintea culegerilor cu fonograful începute în veacul urmator de Béla Bartók si Constantin Brailoiu. Am preluat din culegerile sale doua piese împreuna cu linia acompaniamentului armonic specificat, oricat de rudimentar ar parea acesta unei urechi exersate din ziua de astazi.
03. Geamparaua de la Daeni
Piesa a fost inregistrata de la un tambalagiu dintr-un sat tulcean. Melodia de joc trimite la spatiul cultural oriental prin cel putin trei caracteristici: denumire, ritm si scara melodica.
04. Cand toca la Radu Voda
Nicolae Filimon considera cantecul Cand toca la Radu-Voda ca fiind scornit de lautarii bucuresteni undeva in primul sfert al veacului al XIX-lea. Cantarea a supravietuit trecerii anilor si s-a pastrat in circulatia folclorica pana in zilele noastre. Interpretarea noastra pleaca de la versiunea lautarului Alexandru Cercel din Muscel, inregistrat undeva prin anii ’50.
05. Doua dansuri muntenesti
Pana la Anton Pann, colectia Musique orientale. 42 chansons et danses moldaves, valaques, grecs et turcs, publicata la 1834 de François Rouschitzki, este cea mai importanta culegere de cantece. Spre deosebire de Pann, acesta retine doar linia melodica a cantecelor si omite notarea versurilor. Noi ne-am oprit insa asupra a doua dansuri: desi colectia cuprinde majoritar material moldovenesc, la numerele 30 si 31 se gasesc doua Danse vallaque.
06. Nu ma pedepsi stapana (versiune instrumentala)
07. Pe mine ce m-a mancat
08. Decat ruda si vecinu’
O serie de trei piese ce provin din Spitalul Amorului. Asa si-a intitulat Anton Pann cartuliile cu cantece pe care le-a publicat la mijlocul veacului al XIX-lea. Cele sase brosuri constituie o veritabila imagine muzicala a epocii: melodii de strat folcloric urban, cantece de factura orientala si creatii ce datoreaza mult muzicii europene, toate au fost asternute pe hartie in notatie psaltica. Ne e greu sa dibuim contributia lui Pann in fiecare din cele peste o suta si cincizeci de cantece – cate cuprinde acest corpus. Probabil ca el a folosit dupa voie orice procedeu posibil: notarea unor piese aflate de multa vreme în circulatie, alegerea unei anumite variante acolo unde existau mai multe sau chiar crearea propriilor variante si, in fine, zamislirea unor melodii noi pentru versuri pe care le îndragea.
09. Maneaua turceasca de la Clejani
Una dintre putinele marturii sonore ale acestui gen, într-o forma diferita de cele ale manelelor moderne, a fost înregistrata în 1949 în satul Clejani de la violonistul Florea Parvan. Învatata în armata de la un turc, vioristul a cantat-o acompaniat de o a doua vioara si de o cobza.
10. Grele chinuri m-a cuprins, Hora lui Zlotea si Aolica ce vazui
Gheorghe Ucenescu a fost ucenic apropiat si continuator al lui Anton Pann. El este cel direct implicat în gasirea unei melodii potrivite pentru imnul revolutionarilor de la 1848, Desteapta-te, romane. Si tot el este si autorul unui culegeri de cantari ramasa insa multa vreme în manuscris. Ca si în cazul lui Anton Pann, e dificil de stabilit care dintre aceste cantari au fost „de la lume adunate”, care sunt preluate de la maestrul sau si care sunt cele care-i apartin chiar lui Ucenescu. Din culegerea lui am ales Grele chinuri m-a cuprins si Aolica ce vazui. Pentru prima dintre piese autorul precizeaza: "în întregime de la Pann".
Intre cele doua cantece am gasit nimerit sa alipim o melodie instrumentala de joc inregistrata in 1951 de la cobzarul bucurestean Ion Zlotea. Este aceeasi piesa care – într-o forma libera si semnificativ aranjata – încheia primul volum al Bazarului.
11. De cand s-a dus neica-n cale
Cantec provenit din Spitalul Amorului al lui Anton Pann. Originea culta a majoritatii pieselor din acest Spital al Amorului se vadeste în pretiozitatea naiva a versurilor. Cantecele de lume, plecate din penita unor poeti ca Vacarestii sau Costache Conachi, intrau rapid intr-o circulatie orala, fiind purtate mai departe de catre lautari.
12. Cantecul evreiesc al lui Berucai
13. Ma yofus (cantec evreiesc)
Am considerat firesc sa întregim peisajul muzical urban de altadata cu cateva cantari ale minoritarilor, atat de prezenti odinioara în orasele noastre. Pe acest album figureaza nu numai o manea turceasca, ci si doua cantari evreiesti.
Prima dintre ele este un cantec pe care l-am inregistrat de la Ilie Sotir, originar din Albesti, Botosani. L-am întalnit pe Berucai – asa cum era de fapt cunoscut – la Botosani în 2004. Desi batran si foarte bolnav, el a reusit totusi sa se mobilizeze pentru o scurta sesiune de înregistrari.
Cea de-a doua piesa a fost înregistrata pe un disc de gramofon la New York de Belf’s Romanian Orchestra. Migratia evreilor din Estul Europei spre Statele Unite de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea i-a cuprins si pe evreii muzicieni, asa-numitii klezmorim. Ajunsi pe pamantul american ei aveau sa continue, macar pret de doua generatii, traditiile muzicale cu care fusesera deprinsi în regiunile de unde au plecat: Polonia, Ucraina, Rusia, dar in primul rand Bucovina, Basarabia si restul Moldovei.
14. Bate-o Sfantu’ de lupoaie
Incheiem apeland din nou la Anton Pann. Bate-o Sfantu de lupoaie a figurat si pe primul nostru disc dar am hotarat sa o reluam aici. Ca si in cazul altor piese, trecerea anilor ne gaseste în fata unor variante interpretative mai potrivite. Aceasta inseamna ca munca noastra nu se sfarseste aici si ca este foarte probabil ca o parte din piesele acestui disc sa fie, peste ani, regandite si reinregistrate.
11 aprilie 2012
