Piesa scriitorului rus, ucis de bolsevici in 1942, in puscarie, este, asemenea mai tuturor schitelor sale, una absurda, cu replici de acest tip, ce pot parea ilogice si in afara ratiunii unui cititor/ascultator neprevenit. Muzica lui Irinel Anghel, care conduce in spectacol si mica formatie ce sustine partitura instrumentala, a gasit solutii ingenioase de a sublinia alunecarea in absurd, alternand citatele muzicale din clasici cu sunetele "absurde" ale muzicii celei mai noi. Alexandru Tocilescu, un regizor aplecat asupra textelor care dezvaluie crimele bolsevice, alege si pentru acest text, mult mai voalat decat celelalte doua pe care le-a pus in scena in ultimii ani, "O zi din viata lui Nicolae Ceausescu" si "Comedie rosie", calea gagurilor dezlantuite, de la prima cortina, un fel de cearceaf imens pe care ruleaza o caricatura a lui Lenin tinand un discurs, pana la momentul uciderii finale a eroinei, cu o mitraliera, care e, de fapt, un ochi imens, cel al lui Big Brother, numit la rusi KGB, NKVD, CEKA. Prima parte se desfasoara intr-un ritm destul de lent, dupa introducerea nebuna cu Lenin lovit peste bot de microfon; desprinderea are loc in partea a doua, unde sarabanda gagurilor si dinamica scenica ajung sa captiveze total atentia spectatorului.
Actorii care canta sunt si ei surprinzatori: Crina Muresan in rolul principal, Vlad Ivanov si Serban Cellea in rolul celor doi gealati care vin s-o aresteze pe Elizaveta Bam, Irina Petrescu in rolul cersetoarei, Mihai Constantin si Virginia Mirea, tatal si mama eroinei. Cu totii au de cantat, e drept, partituri simple, dar miscarea si nemaipomenitele aparitii scenografice, de sus, de jos, din parti, imaginate de mereu surprinzatorul Dragos Buhagiar, transforma totul intr-o fermecatoare feerie care se sfarseste rau, din moment ce Elizaveta Bam este, finalmente, prinsa si ucisa. Jocul cu moartea este foarte convingator realizat de Alexandru Tocilescu, foarte bine servit de scenografie, de actori, de muzica. In fond, toata aceasta comedie, rosie si ea, dar mai voalat vopsita, in stilul Daniil Harms, nu este decat preludiul unei tragedii. Cum va fi fiind orice comedie, chiar daca pe scena ei deseori tragedia nu-si face aparitia. Ansamblul Pro Contemporania (Irinel Anghel, Andrei Kivu, Andrei Marcovici, Sorin Romanescu, Virgil Oprina, Constantin Ciornenchi, Cristian Bulgaru) participa efectiv, in fata publicului, la spectacol, cu cateva mici interventii chiar pe scena. La un moment dat ai senzatia de "Grand Guignol" si, intr-adevar, Tocilescu trece prin toate stilurile si genurile, folosind chiar si recuzita de balci atunci cand este nevoie, pentru a sugera o lume ale carei frane si reguli sunt pierdute. "Bulandra per musica" a debutat cu dreptul, sa vedem pe ce picior va dansa in continuare. Un articol de Nicolae Prelipceanu
