Tom si Jerry reprezinta mult mai mult decat un desen animat de succces, fiind o adevarat legenda pentru multe generatii de copii, care le-au urmarit aventurile de sute de ori, chiar daca au existat voci care i-au acuzat pe simpaticii eroi de violenta. Chiar si asa, un copil care nu a vazut nici macar un episod din longeviva - si aparent fara de sfarsit - serie a aventurilor motanului Tom si soricelului Jerry a pierdut enorm.
Creatie a genialilor William Hanna si Joseph Barbera (cunoscuti ca Hanna-Barbera, responsabili intre altele pentru succesul inregistrat de celebrul serial Familia Flinstone), Tom si Jerry reprezinta poate cea mai de succes serie de desene animate, cu nenumarate premii si milioane de fani.
Episoadele seriei au fost produse intre 1940-1958 de Metro-Goldwyn Mayer. Ulterior MGM a apelat la studiouri externe pentru seria din anii 60, iar Tom si Jerry au ajuns din anii 70 si ulterior in anii 90 si pe ecranele televizoarelor. Seria originala, realizata de Hanna si Barbera a castigat sapte premii Oscar pentru diferite episoade (1943-1946, 1949, 1952-1953) si sase nominalizari (1940-1941, 1947, 1949, 1951, 1954), fiind cel mai premiat serial de animatie din istorie.
Intriga serialului
Intriga fiecarui episod este in mare aceeasi : Tom incearca sa il prind pe Jerry, acesta reuseste de fiecare data sa scape, nu fara ca cei doi sa se pocneasca zdravan cu tot ce le pica sub mana sau sa distruga intreaga casa. Nu prea se stie de ce cei doi se dusmanesc atat de mult, existand episoade in care cel putin pentru un timp par sa se inteleaga sau cel putin sa ajunga la un armistitiu, pentru ca colabora impotriva unui dusman comun. De multe ori Tom il urmareste pe Jerry pentru ca aceasta este "meseria" lui in casa, de a prinde soareci, sau pentru ca amandoi vor o friptura sau un tort ori atentia stapanei. Tom nu reuseste decat arareori sa il invinga pe Jerry, si atunci nu pentru mult timp, in buna masura datorita indemanarii si iscusintei lui Jerry, care reuseste sa ii dejoace planurile. Cel mai des Tom cade victima propriei prostii, cazand in capcanele pregatite pentru Jerry sau aparand ca tap ispasitor in fata stapanilor intorsi prea devreme.
Episoadele seriei sunt celebre si controversate pentru ca folosesc cele mai violente si distrugatoare gaguri prezente in animatie : Jerry si Tom se bat folosind topoare, pistoale, pusti, dinaminta, otrava, tigai, bate. De obicei nici Tom, nici Jerry nu vorbesc prea mult, cu foarte putine exceptii, dar de cele mai multe ori sunt doar zbierete de durere din partea lui Tom sau urlete de furie. Expresiile faciale si gesturile spun intotdeauna mai mult decat 1000 de cuvinte despre personaje, datorita animatiilor extraordinare realizate de Hanna si Barbera.
Muzica joaca la randul ei un rol foarte important in episoade, subliniind actiunile si construind fondul emotional pentru scene, de la muzica clasica la cea de jazz sau pop, fragmente alese de Scott Bradley. Adesea acesta alegea cantece celebre, pe care le includea in episoade.
Personajele
Tom este o pisica cu o blana gri cu reflexe albastrui (sau invers, in functie de episod) care traieste o viata linistita si comoda in casa, fiind sacaita mereu de Jerry, un soricel cafeniu care de regula sta in aceeasi locuinta, ascuns in gaura sa, frumos mobilata cu un pat dintr-o cutie mare de chibrituri si alte piese de mobilier de gen. Tom este foarte impulsiv si se enerveaza repede, in timp ce Jerry este mult mai inteligent si mai oportunist. Desi plin de energie si hotarat sa termine cu acest soricel insuportabil, Tom nu se poate pune cu Jerry, care il infrange mereu. La finalul fiecarui episod Jerry este de obicei marele invingator, in timp ce Tom incearca sa isi revina dupa o noua infrangere. Foarte rar Tom castiga, dar uneori ambii pierd, cel mai adesea fiind dati afara din casa sau pierzandu-si iubitele. In episoadele de Craciun Tom ajunge sa il salveze pe Jerry de la moarte sau chiar sa faca schimb de cadouri. Ambele personaje par sa aiba tendinte destul de sadice, facandu-le placere sa se chinuiasca reciproc in numeroase ocazii. Cu toate acestea Tom pare sa dea dovada de mai multa compasiune, intrand in panica atunci cand crede ca Jerry este grav ranit sau mort, iar Jerry nu ezita sa foloseasca asta in avantajul sau.
Alte personaje
In timpul aventurilor celor doi apar si alte personaje, care joaca de cele mai multe ori roluri secundare : Butch, un motan negru care vrea sa il prinda pe Jerry, Spike (numit si Killer sau Butch), un buldog masiv si feroce care incearca sa il prinda pe Tom si Mammy-Two-Shoes, bucatareasa de culoare si proprietara a lui Tom, care il pocnese de multe ori cu o matura cand motanul nu este cuminte. La sfarsitul anilor 40 Jerry adopta un soricel cenusiu pe nume Nibbles (sau Tuffy in alte episoade), iar mai tarziu Spike are la randul sau un fiu, Tyke. Apare si ratusca Quackler, Unchiul lui Jerry, Pecos, sau Varul Muscles, un soarece cu o forta extraordinara care bate toate pisicile din imprejurimi, victima sa preferata fiind, bineinteles, Tom.
Istoric si evolutie
Perioada Hanna-Barbera
William Hanna si Joseph Barbera lucrau impreuna la sfarsitul anilor 30 in studioul de animatie de la MGM. Barbera, scenarist si creator de personaje, a inceput sa colaboreze cu Hanna, un talentat regizor mai mult din intamplare, cei doi facand parte din echipa lui Rudolf Ising. Prima lor productie a fost un scurt metraj cu o pisica si un soarece, "Puss Gets the Boot", lansat in 1940, chiar dupa ce Disney lansase Pinocchio. Cele doua personaje, pisica Jasper si soricelul Jinx urmau acelasi scenariu care avea sa lanseze mai tarziu Tom si Jerry. Productia nu a avut nici un ecou, chiar daca astazi apare ca o avanpremiera a unei serii de mare succes. Cei doi au inceput sa lucreze la alte productii si aproape ca au uitat de acest proiect. Dar surpriza avea sa vina din partea publicului peste mai putin de un an. Desenul prinsese, foarte repede criticii au reactionat la randul lor, iar Jasper si Jix s-au trezit cu o nominalizare la premiile Oscar pentru cel mai bun film de animatie de scurt metraj. Chiar daca nu a castigat, era un semnal demn de luat in seama. Fred Quimby, producatorul care conducea departamentul de animatie a suspendat orice alte proiecte ale celor doi si le-a comandat o serie de desene cu o pisica si un soarece. Dupa discutii aprinse, viitoarele personaje au primit numele de "Tom si Jerry", la sugestia lui John Carr. Primul episod a fost realizat in 1941, sub titlul de "The Midnight Snack", iar Hanna si Barbera nu au mai lucrat la nimic altceva pentru tot timpul in care au lucrat la MGM.
Aspectul celor doi avea sa sufere in timp modificari importante. La inceputul anilor 40 Tom era desenat cu exces de detalii : blana bogata, numeroase riduri faciale, sprancene impresionante, stil la care avea sa se renunte treptat. Jerry a ramas in mare neschimbat de-a lungul timpului, fiind insa partial "umanizat" pentru a placea mai mult publicului. Pana la jumatatea perioadei stilul de desen s-a schimbat pentru a deveni mai dinamic, mai energic si mai violent. Chiar daca ideea de baza a fiecarui episod din serie este in principal aceeasi, Hanna si Barbera au reusit sa faca nenumarate variatiuni pe aceeasi tema, realizand cea mai longeviva si de succes serie de animatie marca MGM. Cele doua personaje au ramas la fel de populare in tot timpul in care aventurile lor rulau in cinematografe, depasind cu brio si perioada de austeritate a anilor 50, cand totusi ritmul de productie a fost sensibil incetinit. Marea lovitura a fost insa data de dezvoltarea televiziunii, care a facut ca incasarile cinematografelor sa scada. Dupa o perioada de rezistenta, MGM s-a decis sa inchida studioul de animatie in 1957. Ultimul din cele 114 episoade din Tom si Jerry realizate de Hanna si Barbera, "Tot Watchers", a fost lansat pe 1 august 1958. Cei doi si-au infiintat propriul studio de animatie pentru televiziune, unde aveau sa produca sub titulatura Hanna-Barbera Productions seriale celebre, precum The Flintstones, The Jetsons, Scooby-Doo.
Perioada Gene Deitch
In 1960, MGM au decis ca a venit momentul sa reia seria Tom si Jerry, asa ca producatorul William Snyder avea nevoie de noi desenatori. A apelat la regizorul ceh Gene Deitch si la studioul acestuia, Rembrandt Films, aflat la Praga. Echipa Deitch/Snyder a realizat 13 episoade, pana in 1962, considerate cele mai proaste posibil de fanii mai vechi, desi unele voci le-au apreciat pentru schimbare. Oricum, s-au dovedit din toate punctele de vedere un esec. Sunt singurele productii Tom si Jerry care nu sunt produse la Hollywood, ceea ce se reflecta atat in calitatea animatiei, cat si in cea a scenariilor.
Perioada Chuck Jones
Dupa esecul inregistrat cu episoadele realizate de Deitch, care i-au indepartat pe multi dintre fani, MGM a stiut ca este momentul sa apeleze la un regizor american, cel ales fiind Chuck Jones, plecat recent de la departamentul de animatie al Warner Bros si care isi infiintase propria firma, Sib Tower 12 Productions, in colaborare cu Les Goldman. Jones si Goldman au realizat alte 34 de episoade ale celebrei serii, incepand din 1963, toate marcate de stilul lui Jones si de o anume influenta psihedelica. Chiar daca nu au mai avut succesul originalelor, multi le-au salutat ca pe o revenire partiala dupa esecul cehoslovac. Jones a regizat majoritatea episoadelor impreuna cu Maurice Noble, restul fiind regizate de Abe Levitow si Ben Washam sau de Tom Ray. MGM a pus punct acestei noi serii in 1967, cand Sib Tower 12 a devenit o parte a MGM, iar Jones a inceput sa se ocupe de alte proiecte.
Tom si Jerry - la televizor
Din 1965 episoadele realizate de Hanna si Barbera au inceput sa fie difuzate la televiziune, fiind insa substantial editate. O parte din voci au fost inlocuite, iar multe scene considerate prea violente au disparut la randul lor la montaj. Intre 1965-1972 Tom si Jerry au revenit in atentia publicului pe postul CBS, chiar daca au fost numerosi cei care au protestat in fata modificarilor. In Marea Britanie, pe postul BBC, episoadele seriei au fost difuzate fara vreo modificare, pastrand tot farmecul original. BBC le-a folosit nu doar la ore fixe, dar si pentru a umple spatiile de emisie sau golurile dintre emisiuni. Episoadele erau suficient de scurte si de nostime pentru a putea servi in acest scop, iar rezultatul imediat a fost o crestere a audientei. Tom si Jerry reveneau in forta, iar publicul cerea noi si noi aventuri. In 1986 MGM a fost cumparata de Ted Turner, care a vandut-o la randul sau in 1988, pastrand insa drepturile asupra catalogului de productii cinematografice, intre care si Tom si Jerry. In prezent drepturile asupra seriei sunt detinute de Turner Entertainment.
Dar aceasta lunga istorie nu a fost lipsita la randul sau de probleme. Si daca cele financiare au fost mai devreme sau mai tarziu rezolvate, marea problema a fost si a ramas cenzura. La fel ca multe alte desene animate realizate intre 1930-1950 Tom si Jerry a fost considerata o serie mult prea violenta si, in ultimii ani, incorecta politic. Astfel au fost taiate unele secvente prea violente sau unele stereotipuri etnice.
De la marele ecran si televiziune povestea a continuat prin serii alternative, cu Tom si Jerry copii, la filme de lung metraj, jocuri video, jucarii, fan cluburi, mai ales episoadele originale fiind difuzate in intreaga lume si fiind adorate de nenumarati spectatori de toate varstele. A fost una dintre productiile care a amenintat serios monopolul instituit de Disney in domeniul filmului de animatie, reusind adesea sa isi intreaca rivalul. Pentru ca este greu sa ne imaginam astazi o lume fara Tom si Jerry.
