Culorile stralucitoare si vitalitatea exuberanta iesita din lucrarile lui Vincent van Gogh contrasteaza puternic cu viata plina de neajunsuri pe care a dus-o marele pictor post-impresionist. In 1880, dupa cateva incercari esuate de a-si croi o cariera, van Gogh se hotaraste sa imbratiseze viata de artist.
Daca in plan personal, aceasta decizie a insemnat in cele din urma autocondamnarea la moarte, prin saracie, in plan profesional van Gogh abia din acest moment incepea sa existe pentru omenire.
Lipsit de resurse materiale, pictorul olandez se apropie de artele grafice intai prin intermediul schitelor. Operele timpurii dovedesc o apropiere sufleteasca fata de temele alese din viata satului, inspirate de Breton si Millet. Calatorind la Paris in 1886, van Gogh va lua contact cu lucrarile impresionistilor si cu stampele japoneze, extrem de populare la acea vreme in cercurile avantgardiste. Experienta de la Paris marcheaza vizibil o schimbare de pardigma.
Pentru van Gogh incepea o perioada extrem de productiva, de trecere de la realism la expresionism vibrant. Una dintre cele mai cunoscute panze din aceasta perioada este tabloul “Peisaj de toamna cu patru copaci”, expus astazi la Muzeul Kroller-Muller din Olanda. Cel mai interesant aspect la aceasta lucrare este banalitatea scenei reprezentate.
Pictorul nu a ales o perspectiva maiestuoasa, asa cum procedau majoritatea artistilor in acea perioada, ci a ales un palc de copaci, aproape diform. Van Gogh a gasit ceva frumos si in acest colt de natura, surprins parca de toamna pe neasteptate.
Inspirat de mediul rural, Van Gogh se muta in Arles in anul 1888. Aceasta miscare corespunde cu debutul luptei cu bolile psihice, si dupa un episod deosebit de grav, pictorul este internat la un azil din Saint Remy.
In perioada cat a fost internat, Van Gogh a continuat sa picteze si a finalizat una dintre cele mai reprezentative lucrari ale sale: “Noapte instelata”.
29 august 2013
I. C.
editor artline.ro
