Cat din ceea ce se stie despre Bi Sheng (990-1051) este adevar si cat este doar o frumoasa poveste? Rarele portrete sunt cel mai probabil postume, si redau chipul unui barbat trecut bine de prima tinerete, in haine traditionale. La fel ca multe alte personaje legendare din istoria Chinei despre Bi Sheng au circulat fascinante povesti, iar informatiile sigure sunt destul de putine. Mentionat de istoricul si omul de stat Shen Kuo, acest Bi Sheng ar fi fost un om de rand, fara vreo functie oficiala, si nimeni nu mai stie astazi din ce familie provenea, care ii erau inaintasii, unde lucrase si ce facuse inainte de a fi cunoscut ca inventator. Oare, asa cum s-a spus, provenea dintr-un vechi clan odinioara respectat, care isi pierduse insa toata averea si influenta in timp? A fost ucenicul unor calugari care tipareau pe atunci cu prese fixe texte sacre sau gravuri? A calatorit prin vastul imperiu pentru a invata cat mai multe despre tainele tipariturilor? Sau a fost pur si simplu un enigmatic auto-didact, care a avut un moment de remarcabila inspiratie?
Oricare va fi fost adevarul, din secolul al VII-lea in China se folosea la scara larga tiparul cu blocuri de lemn pentru texte si imagini, insa pentru Bi Sheng dezavantajele tehnicii clasice erau multiple: greoaie, costisitoare, defectiunile apareau repede (caracterele din lemn crapau usor), paginile nu erau de fiecare data imprimate cu aceeasi claritate. Asa ca intre 1041-1048, in vremea Dinastiei Song, acest inventator a reusit sa creeze un model de tipar mobil ce folosea caractere dintr-un amestec de lut si adeziv intarit prin ardere (similar dar nu identic portelanului) mult mai rezistente decat cele traditionale din lemn.
Foto: chinawhisper.com
Tehnica de tiparire pare astazi destul de complicata, dar anticipa in buna masura sistemul lui Gutenberg. Caracterele erau taiate in placute subtiri, de aceeasi marime, si asezate pentru a forma pagina pe o placa metalica, acoperita cu un amestec adeziv din ceara de albine, rasina, cenusa. Nu era ceva diferit fata de tiparul mobil de mai tarziu, doar ca numarul de tipare necesare era urias (tinand cont de numarul ideogramelor). Asezate pe placa metalica, incadrate de o rama din otel sau fier si usor incalzite, caracterele erau gata de tiparire, dar si aici Bi Sheng a fost cel care prin experimente si esecuri a gasit temperaturile corecte, aliajele precise si toate secretele unei tehnici ce parea sa devina o arta si sa inlocuiasca tiparul cu blocuri de lemn. Si, la fel ca maestrii tipografi de mai tarziu, originalul inventator isi pastra caracterele (mult mai rezistente in timp decat cele din lemn) in casete speciale, ce putem presupune ca umpleau o buna parte din atelierul sau.
Ceea ce ar fi trebuit sa devina o adevarata revolutie tehnologica in China a fost in buna masura un esec. Inventia lui Bi Sheng nu a prins, tehnicile traditionale au fost pastrate si va dura secole bune pana cand un alt pasionat, un oficial pe nume Wang Chen, sa paseasca pe urmele lui Sheng si, in veacul al XIV-lea, sa realizeze propria sa versiune de tipar mobil, cu caractere din lemn. Cunostea inventia lui Sheng? A pornit de la aceasta sau a inceput de la zero? Chiar daca primele tiparituri ingrijite de el (un set de carti despre agricultura) au aparut tot din tiparnite cu blocuri de lemn, noua metoda a inceput sa prinda, chiar daca lent, si in scurta vreme aveau sa apara si caracterele din metal, folosite mai ales pentru bancnote, dar si pentru anumite carti.
Foto: mediehistoria.wikispaces.com
Iulie 2016