Dupa 1989, in Romania a fost o adevarata lupta intre autoritati si organizatiile etnicilor tigani pentru a impune denumirea de "rom" sau "rrom" si folosirea acestora in documentele oficiale. De unde vine denumirea de "rrom"? Potrivit specialistilor, din grecescul "rhomaios" - o denominatie pentru locuitorii Imperiului Roman, dar si denumirea pe care au purtat-o crestinii din Imperiu pana la caderea Bizantului. In Europa, tiganii, fie ca au fost sunt "sinto" - tiganii din spatiul germanic, sau "kalo" - tiganii din spatiul hispanic, reprezentau o comunitate transfrontaliera cu limba si cultura proprie. Tot in legatura cu denumirea lor, alte surse intaresc faptul ca "tigan" provine din limba greaca, numai ca acest nume a fost legat de o secta de eretici, cu care rromii nu au nici o legatura. In zilele noastre, tiganii sunt "gypsy" in engleza, "gitan" in franceza si "gitano" in limba spaniola, numele lor avand legatura cu Egiptul.
Se spune ca pentru a obtine permise de trecere prin tarile Europei apusene, rromii au pretins ca sunt crestini din Egipt aflati in pelerinaj, iar cand nu au putut sa convinga autoritatile, si-au falsificat documentele. Alte natii au ramas pur si simplu la varianta slava data de sarbi lui "astiganos" "cingarije" (in limba sarba, litera "c" se pronunta "tz"). Astfel romanii au ajuns sa le spuna "tigani", ungurii "tigoniuk", iar italienii "zingari". Originea si limba Pornind de la anumite caracteristici, printre care si limba, specialistii sustin ca rromi provin din nordul Indiei, din Punjab. Se estimeaza ca migrarea lor a avut loc in mai multe valuri si a inceput in urma cu cel putin 1000 de ani. Originea si cauzele migrarii au fost interpretate in diverse feluri. Existenta in India, chiar si in prezent, a unor triburi nomade sau seminomade sustin teoria ca rromii au fost dintotdeauna nomazi si ca au fost nevoiti sa paraseasca India in timpul unei invazii externe, fiind impinsi spre Europa de razboaie sau de invazii. Potrivit unei alte teorii, rromii ar fi fost in vechime membrii unei caste de razboinici care a luptat impotriva invadatorilor musulmani si au parasit India. Se spune ca limba vorbita de tigani are importante influente persane si armene, fapt care demonstreaza ca ei ar fi trecut prin acele zone. De asemenea, multitudinea de cuvinte care provin din greaca si care exista si acum in limba romilor confirma faptul ca au petrecut o lunga perioada de timp in Imperiul Bizantin. Alte cercetari sistematice de lingvistica, antropologie si istorie confirma originea indiana. Una dintre cele mai solide dovezi in acest sens: proba ca limba tiganeasca este inrudita cu limba neo-hindi, derivata din prakrit, forma a vechii sanscrite. Migratia Se pare ca stramosii romilor s-au raspandit in lumea larga pornind din nord-vestul Indiei, de pe teritoriul actualului Punjab si Rajastan, in 430-431 d.Hr., spre Persia. Legenda spune ca monarhul persan Bahram Gur a dat o lege potrivit careia supusii sai trebuie sa lucreze o jumatate de zi, iar in cea de-a doua sa petreaca. Bahram Gur i-a cerut regelui Indiei 12000 de lautari (persanii erau foarte multi) care s-au stabilit acolo, au inceput sa se inmulteasca si, pentru a se putea intelege cu localnicii, au invatat limba locului. Se pare ca tiganii au luat drumul Armeniei pe la mijlocul secolului al VII-lea, care ulterior a cazut sub dominatie araba. In Armenia, tiganii s-au despartit in trei mari grupuri: unii au plecat spre nordul Marii Negre, altii au mers spre sudul acesteia, pana in Egipt, iar o alta parte spre vest, catre Imperiul Bizantin, de unde s-au raspandit in toata Europa. Dupa cucererirea Balcanilor de catre otomani, tiganii au fost impinsi catre Vestul Europei. Aici, deoarece zona era mult mai dezvoltata economic, tiganii nu au putut juca un rol important ca mestesugari. La inceput au fost primiti cu entuziasm, dar cand bastinasii si-au dat seama ca tiganii vor sa se stabileasca, au inceput sa ia masuri impotriva lor. In tarile din Estul Europei, prezenta romilor a fost mult mai apreciata, cel putin din punct de vedere economic, mestesugarii tigani gasindu-si loc in cadrul breslelor aflate in formare. Specialistii pun pe seama acestui fapt prezenta de astazi mai mare a tiganilor in tarile din Estul Europei, comparativ cu cele din occident. Cei care au ramas in Peninsula Balcanica au cazut in sclavie, iar cei care nu au acceptat robia si-au continuat calatoria, ajungand pana in Finlanda. Dupa abolirea sclaviei, in Tarile Romane a mai avut loc un val de migratie catre Europa Occidentala si chiar catre America. Dovada faptului ca tiganii care traiesc astazi in Europa si peste Atlantic sunt urmasii tiganilor din fostele provincii romanesti este data de dialectul lor. In Romania In Romania, cu unele exceptii, romii traiesc la marginea satelor. Extinderea unora dintre aceste localitati a dus la inglobarea romilor in masa comunitatii, ca niste insule. Astfel, comunitatile unde romii reprezinta majoritatea sunt foarte rare, dar ei incearca sa-si pastreze simbolurile. Roata cu spite (chakra), de exemplu, similara cu Ashok Chakra, roata de pe steagul Indiei, reprezinta creatia si miscarea lumii. Verdele, atat de iubit de tigani, inseamna campia, padurile, drumurile, iar albastrul reprezinta cerul, libertatea. Imnul este Djelem, djelem, iar motto-ul: Opre Roma. In 1971, la Primul Congres Mondial al Rromilor, s-a stabilit si ziua acestei etnii, 8 aprilie. De-atunci, congresele au incercat sa standardizeze limba, sa obtina compensatii pentru suferintele din timpul celui de-al doilea razboi mondial, sa imbunatateasca starea educationala, sa se recunoasca originea indiana. La recensamantul din 2002, tiganii din Romania erau 535.250, adica 2,5 la suta din populatie. Situatie contestata lideri ai tiganilor sau personalitati ai acestei etnii au vorbit despre 1,5 milioane de persoane. Dar in 1992 vorbim de 819.446 de tigani, in 1977 de 540.000, iar in 1930 de 262.407. In perioada 1830 1860, cand a inceput dezrobirea lor, in Tara Romaneasca si Moldova traiau 200.000-250.000 de tigani. Prima lucrarea stiintifica despre ei dateaza din 1837, cand Universitatea din Berlin i-a cerut lui Mihail Kogalniceanu o lucrare. In 1714, Cantemir se intreba "De unde a venit acest neam in Moldova?". Daca despre tiganii din Europa exista studii incepand cu 1521, despre cei din Romania nu sunt decat referiri ale calatorilor straini. In documentele cancelariilor romanesti, tiganii figurau ca robi domnesti, manastiresti sau boieresti. Iar cateva secole au avut parte de un regim de sclavie dura. In prima jumatate a secolului 19, ajunsesera o marfa foarte traficata si erau vanduti cu cantarul (erau ingrasati in acest sens) de la copii la tiganii batrani. Desfiintarea robiei (1856) nu a insemnat insa ca societatea si-a pus problema emanciparii tiganilor, astfel ca au fost in continuare marginalizati, iar asta a creat un decalaj economico-social de proportii. Romii cereau in 1919 statului sa nu mai fie numiti "tigani", termen considerat "de batjocura", si sa fie considerati egali in drepturi si sa primeasca pamant. Situatia lor s-a imbunatatit in perioada 1934 1939, cand au aparut reviste proprii si societati care militau pentru drepturile tiganilor, dar deceniul al patrulea al secolului trecut a fost odios. 1940 le aducea interzicerea deplasarii, pe motiv ca ar transmite tifos. In 1941 se vorbea ca tiganii "contamineaza rasa romaneasca", iar in 1942, un Degret Regal stabilea criteriile de deportare s-a inceput cu confiscarea bunurilor, s-au rationalizat alimentele si s-au format coloane de munca fortata pentru Transnistria. Potrivit Comisiei pentru victimele Holocaustului, in Transnistria ar fi murit 36.000 de tigani, dar exista estimari care avanseaza cifre mai mari. Egalitarismul din perioada comunista n-a adus etniei bunastarea. Au aparut carti in limba rromani, dar a existat un acces minimal la servicii sociale. S-a constituit insa o elita, dar aceasta era integrata in majoritate si reprezenta un model numai in mod tacit. PCR, care a interzis nomadismul, a avut un program legat de tigani, dar a privit numai infractionalitatea. Prin urmare, multi dintre tigani, considerati ca apartinand unei "subculturi", au renuntat la identitatea etnica. Accesul pe piata muncii era limitat, prejudecatile s-au adancit, ruptura era definitiva. Dupa 1989, desi au fost recunoscuti ca minoritate nationala, tiganii nu au vazut si imbunatatirea situatiei lor. S-au infiintat partide politice si organizatii civice, iar in 2000, guvernul a elaborat o strategie pe zece ani pentru imbunatatirea situatiei lor. Au trecut sapte ani, si prapastia e mai mare decat oricand. Coeziune exista numai in sanul etniei.
Cristian Mihai Chis
