Dupa cinci documentare, regizorul Thomas Ciulei porneste pe urmele tatalui sau, Liviu Ciulei, cu primul lungmetraj de fictiune: o comedie despre relatiile cu Securitatea, inainte de ‘89. Scenariul este scris impreuna cu Akos Gerstner, din Ungaria. Cineastul in varsta de 42 de ani a incheiat recent montajul documentarului „Podul de flori”, despre familiile de emigranti din Republica Moldova. Cu el planuieste sa ajunga la Berlinala si, „cu putin noroc”, in cinematografele romanesti. Titlul, unul provizoriu, „ca un fel de poanta”, fusese ales pentru concursul Centrului National al Cinematografiei (CNC) din 2005, cand a castigat o finantare de 450.000 de lei. Produs de Studioul de Creatie Cinematografica al Ministerului Culturii si Cultelor, Europolis Film si Ciulei Films - ambele ale regizorului - „Podul de flori” are un buget de 250.000 de euro.EVZ: De ce o poveste despre imigranti din Republica Moldova? In Romania exista mii de asemenea povesti…Thomas Ciulei: Situatia oamenilor din Republica Moldova care merg la munca in strainatate e putin diferita de cea a romanilor. Cei care pleaca in Occident se angajeaza la negru si ajung acolo prin intermediul unor traficanti, care cer pana la 3000 de euro pentru astfel de servicii. De exemplu, sotia lui Costica Arhir – personajul din documentar - a plecat in Italia ascunsa intr-un vagon, intre tavan si acoperis.O data ajunsi acolo, ei isi cauta de lucru, pentru a returna aceasta datorie, un proces care poate dura si 2 ani. Abia dupa aceea pot sa economiseasca bani, statutul lor ramanand in continuare unul de imigrant ilegal. Din acest motiv, cei plecati nu-si pot vedea copiii foarte mult timp. Situatia politica a Moldovei, care nu e in Uniunea Europeana, face ca zeci de mii de copii sa creasca singuri, cu rudele sau bunicii.
Pare situatia romanilor emigranti, de la mijlocul anilor 90…E adevarat. Trebuie retinut insa ca 50a din populatia activa a Moldovei, adica oamenii cu varste intre 18 si 65 de ani, a emigrat. In satul in care am filmat eu, Acui, din raionul Cantemir, din 135 de elevi, doar sase cresteau cu ambii parinti. Inca 40 traiau fara nici un parinte si restul cu unul singur.
Cum ati gasit satul ?M-am plimbat prin Republica Moldova pana i-am gasit pe acesti oameni. Cautam povesti legate de decizia oamenilor de a pleca sau nu. M-a interesat soarta celor ramasi acasa. A fost ca un fel de casting.
Cand va fi gata „Podul de flori” pentru marele ecran?Il pregatesc pentru Berlinala, la fel cum am facut cu documentarul „Asta e”. Acolo as vrea sa fie premiera mondiala. Iar in cinematografele de la noi, daca am putin noroc, poate va rula o saptamana anul viitor. Au mai ramas 35 de cinematografe in Romania, iar un documentar nu are sanse in fata unui film de fictiune pe o astfel de piata.
Veti pastra titlul, „Podul de flori”?Nu, e doar unul provizioriu, il pusesem pentru concursul de la CNC. Era ca un fel de poanta.
Credeti ca documentarul ar trebui sa aiba o functie sociala, politica? Al dv. are un mesaj de acest gen?Exista mai multe tipuri de documentar, iar cel pe care il practic eu e unul mai personal. Descriu viata unui barbat care isi creste cei trei copii, in timp ce nevasta lui munceste in strainatate. Dincolo de initimitatile acestei familii, in fundal regasesti multe din problemele sociale si dilemele politice ale acestei zone - macrocosmosul in acest microcosm al familiei. Daca se destrama familiile, e in pericol intreaga societate, nu? Ar trebui facut ceva.
Multi cineasti basarabeni s-au facut remarcati aici, inclusiv Igor Cobileanski, pe care l-ati sprijinit. Venirea in Romania e o solutie pentru ei sau ar trebui sa se uite mai departe spre Occident?Cred ca venirea in Romania le e solutia cea mai la indemana. E greu sa mearga in alta parte din motivele invocate mai sus. In lumea asta cinematografica romaneasca mica, exista cativa regizori si operatori buni. Dau numai exemplul lui Oleg Mutu si al lui Cobileanski. Nu stiu care au fost experientele lor personale in Romania, dar pe plan profesional sunt apreciati. Moldovenii pot lua bani si de la CNC, daca au un producator roman, nu exista nici o restrictie privind nationalitatea regizorului. Insa si bugetul CNC-ului nostru este destul de limitat, iar filmele finantate sunt putine. E adevarat si firesc, pe de alta parte, ca CNC—ul sa sprijine in primul rand cineastii romani, pana cand fondurile vor deveni mai substantiale.
Ati spus, la inceputul acestui an, ca renuntati la finantarile CNC pana nu se va schimba ceva. Va puteti descurca fara CNC?Nu stiu ce sa zic acum. Astept sa vad rezultatele de la acest concurs. Pentru a demara insa un film cu o tema romaneasca, e vital sa ai o finantare romaneasca la baza, pentru ca nimeni din strainatate nu se inghesuie sa dea bani pentru filme despre viata la bloc sau mai stiu eu ce. E o iluzie ca Romania se afla in centrul universului, e chiar foarte la margine.
E mai simplu sa obtii bani pentru documentare? De la televiziunile straine, cel putin.Nu e, chiar nu e. Eu am fost cu acest proiect la ZDF si la Arte si nu au fost interesati, desi eu am colaborat cu ei si inainte. Te intreaba: „Ce legatura directa are asta cu noi?”. Temele pe care le prefera ei sunt cele cu un impact supraregional, deci cele care nu sunt de interes numai intr-o anume zona geografica.
Un scenariu te poate insela atat de tare, incat sa nu-ti dai seama ca ar putea iesi un film bun? E scuza pe care o invoca mereu juriul CNC…Nici un scenariu nu a castigat la CNC doar pe baza faptului ca a fost bun. Degeaba am un scenariu bun daca-l citeste cineva care nu intelege nimic. Totodata, si regizorii buni pot face scenarii mai slabe, dar nu asta era problema, ci faptul ca se stia cine trebuia sa castige si cine nu. Si atunci unii luau din start note mici. Ar trebui evaluat o data cate filme din cele finantate in ultimii ani au justificat notele obtinute la concurs. Unii continua sa primeasca bani, desi n-au dovedit niciodata ca ar putea face un film bun.
Din ce traieste Europolis Film? Dar casa de productie din Germania, Ciulei Films?Din ideal, din asta traieste. Din idealul ca trebuie sa produci filme bune, iar pe acest drum renuntam de multe ori la remuneratie, la productii mai mari, incercam sa facem ce ni se pare noua important si asta se afla aproape intotdeauna in afara mainstream-ului. Nu fac reclame, am mai produs insa cateva filme straine. Exista un proiect de restaurare al filmului „Padurea Spanzuratilor”, in regia lui Liviu Ciulei, proiect inceput de World Cinema Foundation al lui Martin Scorsese. La capatul acestui proces, vom putea vedea „Padurea Spanzuratilor” in cea mai buna calitate, si va iesi si un DVD care va include comentariul audio al lui Liviu pe marginea scenelor, precum si un mic „making of”. Mi se pare un proiect important, de exemplu.
Aveti planuri pentru un lungmetraj de fictiune?Chiar acum lucrez la un scenariu pentru o comedie. Va fi una despre relatiile cu Securitatea, inainte de 89. S-au facut drame despre asta, dar nu si comedii. Sunt co-scenaristul lui Akos Gerstner, din Ungaria, la acest proiect.
Il veti depune la CNC?Eu l-am depus deja, in decembrie anul trecut, la dezvoltare de scenariu, dar nu castigat la concurs. Pentru a putea totusi finanta dezvoltarea acestui scenariu, am folosit niste bani castigati ca producator cu firma mea germana, Ciulei Films.
De ce nu ati regizat pana acum un film de fictiune?In primul rand, eu nu sunt scenarist, stiu sa fac regie, productie, dar nu stiu sa scriu. Prin urmare, neavand pe cineva apropiat cu care sa lucrez foarte bine, nu m-am incumetat.
A fost si ideea, poate inconstienta, de a va distanta de creatia tatalui dv. si de a evita comparatiile?Nu. Comparatiile sunt o chestie romaneasca, nu am dat peste ele in Occident. Dar nu, nu ma simt „sufocat” de umbra tatalui, ca sa zic asa. Nu am ambitii sa fiu mai bun, mai cunoscut sau mai necunoscut. Imi place foarte mult sa vorbesc cu Liviu despre ce face fiecare dintre noi. Ma sfatuiesc cu el. Chiar acum, cand am finisat montajul, i l-am aratat si mi-a dat cateva indicatii. Adica, cum se spune in Moldova, „tot normal”.RESTAURARE DVD cu vocea lui CiuleiCu documentarul „Asta e” - un portret a trei generatii de locuitori ai Deltei Dunarii - Thomas Ciulei a participat la peste 50 de festivaluri internationale. A obtinut, printre altele, marele premiu al juriului la Belfort si la IBC Amsterdam. Are doua case de productie proprii, Europolis Film si Ciulei Films, in Germania. Un proiect in care s-a implicat este restaurarea filmului „Padurea Spanzuratilor”, al tatalui sau, Liviu Ciulei, proiect inceput de World Cinema Foundation al lui Martin Scorsese. La final va iesi un DVD, care va include comentariul audio al lui Ciulei pe marginea scenelor.
