Inspirat de o vacanta petrecuta in Sardinia, in 1968, piesa era insa, dincolo de prima impresie, si o marturie esentiala despre cum era trupa atunci, si cat de aproape erau de fapt de o previzibila despartire. Previzibila mai ales pentru cei din anturajul celor patru, si chiar daca in timpul inregistrarilor pentru Abbey Road o parte din magia trecutului parea ca renascuse, au lucrat foarte bine impreuna si totul parea in regula, era destul de clar ca in scurta vreme va veni si finalul oficial. Dupa cum povestea mai tarziu compozitorul care este si vocea piesei, ideea i-a venit pe cand era pe iahtul celebrului Peter Sellers, iar capitanul i-a invitat pe toti la un pranz unde mai toate felurile aveau la baza... caracatita. Ringo a refuzat, iar capitanul i-a oferit drept consolare o adevarata lectie despre habitatul caracatitei, inclusiv faptul ca in adancuri isi construieste adevarate gradini, din pietre si obiecte lucioase. Si, cum Ringo Starr simtea nevoia sa se rupa de tot, iar ideea unui refugiu subacvatic alaturi de caracatite suna tentant, in scurta vreme a aparut primul demo, si in aprilie 1969 cei patru inregistrau Octopus's Garden. Perfectionisti ca intotdeauna, au cantat piesa de nenumarate ori pana cand toti s-au declarat multumiti.
O piesa care imbina stilistic sonoritatile doo wop din anii 50 cu rock n roll-ul care il atragea in continuare pe Lennon - peste ani va lansa un album solo cu piesele sale preferate in versiuni proprii - si cu muzicalitatea unui cantecel pentru copii, nu a fost lansata ca single, din pacate, dar este una dintre cele mai interesante de pe un album oricum considerat poate cel mai bun din istoria Beatles. Si avea sa apara adesea in concertele din cariera solo a lui Ringo Starr, facandu-si aparitia (cum s-a mai intamplat si cu alte piese ale trupei) si intr-un episod Muppets.
Foto: wikipedia.org, thebeatles.com,