Într-una din colecţiile editurii Cartea Românească a încăput un spectacol de teatru lung... cât un tramvai, un spectacol pe care timişorenii au avut ocazia de a-l viziona în cadrul Festivalului Dramaturgiei Româneşti, ediţia 2006. Produs al Teatrului Naţional Radiofonic, în colaborare cu ArCuB "Un tramvai numit Popescu" a fost realizat după opera poetului Cristian Popescu, pe un scenariu alcătuit de Gavriil Pinte, şi se joacă, pe bune, într-un tramvai. După ce spectacolul a trecut din staţie în staţie la Timişoara, Bucureşti, Sibiu etc., Cartea Românească publică adaptarea făcută de realizatorii lui şi o vinde în librării cu un DVD ataşat. "Poetul şi-a dorit toată viaţa să-şi cumpere ultimul tip de tramvai 26, să-şi plimbe duminica familia cu el şi să-i vadă toţi vecinii când vor trece prin cartier. Cristi Popescu îmi spunea, în ultimii lui ani, să ne luăm un aparat de filmat, să urcăm cu el în tramvaie şi "să facem poeme direct pe oameni". Şi, cred că, nu în ultimul rând, s-a îndurat Cel de Sus de noi amândoi", mărturisea în 2006, la Timişoara, regizorul Gavriil Pinte. Cristian Popescu este considerat un clasic al generaţiei '90, un scriitor pe care Ioan Es. Pop, Daniel Bănulescu, Gabriel Stănescu, Lucian Vasilescu sau Marius Oprea l-au văzut ca pe un lider al generaţiei lor. S-a născut pe data de 1 iunie 1959. În anul 1990 a absolvit Facultatea de Litere din Bucureşti. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volumele de versuri "Familia Popescu", colecţia "Cartea cea mai mică", Atelier Literar ,1987, "Cuvânt înainte", Editura Cartea Românească, 1988, "Şi Arta Popescu", Societatea Adevărul ,1994. A publicat poeme şi eseuri în revistele "România literară", "Luceafărul", "Contrapunct", "22", "Adevărul literar şi artistic". A semnat împreună cu Alexander Hausvater textele spectacolelor "Au pus cătuşe florilor" de Fernando Arabal şi "La ţigănci" după Mircea Eliade, în regia lui Alexander Hausvater (Teatrul Odeon, Bucureşti). A încetat din viaţă pe 21 februarie 1995. (C.M.)