Terapia prin arta vizuala

Arta poate vindeca diferite stari patologice. Aceasta idee este foarte veche si a fost aplicata inca din antichitate. Personalitati ale acelor timpuri cum ar fi Platon, Aristotel, Plutarh, Pitagora recomandau in scop terapeutic contemplarea operelor de arta.

Privind o lucrare de arta esti obligat sa te concentrezi la ea, uiti de problemele care te sacaie. In China si Japonia virtutile artei erau folosite pentru a trata stari pshilogice precare. Aceasta terapie stimula insanatosirea. Pacientilor li se recomanda pentru vindecarea starilor fizice si in special psihice sa picteze, sa deseneze in natura. Era o terapie si prin culoare.

In ultimul timp cercetarile medicale au adus in plus concluzia ca virtutile terapeutice ale artei sunt legate de tipul si de subiectul lucrarilor, de pregatirea intelectuala si de maladia pacientului.

 In cazul melancoliilor cronice si depresiunilor nervoase grave folosirea terapiei culorilor a capatat o larga aplicare in S.U.A., Japonia, China, fosta URSS, Franta s.a.

Cercetarile au aratat ca nu orice lucrare de arta are un impact pozitiv asupra sanatatii. Unele lucrari prin cromatica si subiect au un efect nelinistitor si de aceea trebuie evitate in terapia pacientilor. Un exemplu in acest sens il constituie picturile marelui artist Leonardo da Vinci (Gioconda).

Un efect terapeutic deosebit il au reproducerile dupa Capela Sixtina a lui Michelangelo Bounarroti, lucrarile pictorului francez David Jacques-Louis si ale lui Poussin, operele impresioniste ale lui Manet si Renoir, pline de lumina si culoare.

Operele lui Piccaso i-au lasat pe bolnavi indiferenti si n-au creat nici un efect terapeutic.

 La Leningrad terapia prin arta era folosita pentru a trata afectiuni ale organelor interne: boli hepatice, gastrice, pancreatice, bolnavii fiind adusi in fata unor lucrari pe care sa le contemple si creandu-le o stare psihica deosebit de favorabila, eficienta unor medicamente era marita. Sedintele terapeutice de vizionarea unor opere celebre realizate de pictori si sculptori de geniu cum ar fi: Delacroix, Goya, Rodin, Braque erau de scurta durata si se repetau insa de 5-10 ori pe zi prin proiectare de diapozitive color sau vizite in muzee. Rezultatele acestui experiment au fost senzationale. Schimbarea starii psihice a pacientului, eliminarea stresului prin atmosfera, efectul benefic al culorilor, toate acestea au determinat vindecarea unor afectiuni organice si functionale mai rapid decat prin terapiile obisnuite.

Trebuie subliniat ca atunci cand se abuzeaza si creierul oboseste cu prea multe vizionari pot sa apara tulburari de auz, de vedere, halucinatii, angoase, tulburari ale ritmului cardiac. Se ajunge la "Sindromul Stendhal" descoperit de celebrul scriitor. Acest sindrom apare de multe ori la turistii care intr-un timp foarte scurt parcurg celebrele colectii de arta din marile muzee, stand ore in sir si obosindu-se, ajungand in stare de stres, de istovire fizica si psihica. Apare la inceput o stare de neliniste, de panica implacabila si se poate declansa apoi o forma de euforie necontrolata.