Cum incepe o poveste? La fel ca o biografie, incepe de la o amintireNe gasim spre sfarsitul anilor 50 ai secolului trecut. La o scoala din Targu-Jiu. Totul este cenusiu, materialist-dialectiv si preponderent sovietic, doar tuberculoza pare sa nu tina cont de lupta de clasa si, dupa moartea colegului de banca rapus chiar de aceasta boala micul scolar Horatiu iese din universul didactic pentru o carantina de trei luni. Evadare miraculoasa intr-un spatiu al carui simplu nume pare sa aiba valente magice: Tehomir.
Unde se gaseste casa bunicilor, dar chiar si satul vechi incepe sa isi piarda regulile, libertatea si felul de a fi pentru ca istoria isi face simtita prezenta cu forta, brutalitate si ura. O lume in care viitorul actor, grafician, regizor, scriitor se indragosteste pentru prima oara, unde vede cum noul regim, detestat de toti, nu mai poate sa fie schimbat, ci va schimba el totul, unde adesea in realul cenusie explodeaza imaginarul, Tehomir este mai mult decat un sat pierdut undeva pe harta, este un spatiu al inocentei, frumusetii, dramei si maturizarii. Uneori lucrurile incep tragic si se aranjeaza ca intr-un complicat mecanism, ducand existenta intr-o noua matca, si abia mult mai tarziu, cand privesti totul cu detasarea maturitatii, iti dai seama ca asa trebuia sa fie si nu se putea altfel. Chiar daca asta inseamna sa vezi (sau nu) cum pe deasupra satului trece in zbor, ca intr-un basm, palatul regal.
Horatiu Malaele, Tehomir, editura All, 2020
