Doua piese jucate saptamâna aceasta pe scenele bucurestene pun sub microscop dragostea si sexul. Doua repere care bulverseaza pâna la alienare societatea contemporana. "Viata mea sexuala" si "Dragostea dureaza trei ani" declanseaza polemici la nivel individual, asumându-si rolul de psihologi ai nefericirii.
O mama, vânzatoare de obiecte pentru uz intim, un homosexual ratat, un pensionar înradacinat în ceausism, un bodyguard las, un patron megaloman, doi tineri fitosi : un carnaval de personaje care se naste si moare în fiecare noapte, la 3 dimineata, într-un sex-shop din România clipei azi. Piesa "Viata mea sexuala", de Cornel George Popa, a avut premiera la Teatrul National din Bucuresti.
La sfârsit, oamenii au aplaudat satisfacuti. Nimic din piesa regizata de Sorin Militaru nu le-a violat asteptarile culturale. Nimic strident, nimic luxurios. Într-adevar, nuditatea este personaj principal în spectacol, dar gros-planul merge în profunzime, dincolo de fizic. Oamenii sunt goi pe dinauntru. Un suflet arid, defrisat aproape iremediabil de esecurile din viata personala. Si toate aceste suferinte se întâlnesc într-un sex-shop. Drama de la un capat la altul, umor putin si amar, negru ca noaptea eterna din magazinul placerilor. Vânzatoarea Dorina (Tania Popa) are un copil pe care si-l creste singura. În jurul ei graviteaza trei barbati, dar niciunul nu-i poate oferi o iubire consistenta. Si atunci ramâne singura, fara viata sexuala.
Text alert, pliat pe sufletul contemporan, "Viata mea sexuala" a câstigat concursul UNITER "Cea mai buna piesa a anului 2004" si se va mai juca la sala Amfiteatru a Teatrului National pe 7 si 8 martie, de la ora 19,00. Poate cea mai buna productie de pâna acum, în noul mandat al directorului Ion Caramitru.
Dragostea dureaza trei ani
O piesa care face ravagii în rândul tinerilor, "Dragostea dureaza trei ani", de Frederic Beigbeder, mixeaza aforismele cu muzica. Emanatii intelectuale despre casatorie, divort, iubire, adulter, sexualitate. O regie inventiva si antrenanta, actori care joaca patimas si real pe un text care nu ofera mari revelatii, dar care confirma în fiecare spectator reflexe comune. Unul dintre ele : abandonarea luptei cu rutina care saboteaza relatia dintre un barbat si o femeie. Cristi Iacob si Adriana Trandafir se muleaza perfect pe spatiul neconventional, fructificat la maximum de regizoarea Chris Simion si largit cu proiectii video, care muta actiunea chiar si într-un WC public. Piesa se va mai juca la Laptaria lui Enache pe 13 martie.
