Pentru tinerele entuziaste care isi doreau in acest fel sa se bucure de boema, dragoste si sa castige cativa franci (sau mai multi, dupa cum reuseau sa negocieze) acest targ era cea mai buna sansa. Organizat asa cum povesteste Jean-Paul Crespelle in cartea sa dedicata istoriei Montparnasse-ului in doua locuri, fie la intersectia dintre strada Grande-Chaumiere cu bulevardul Montparnasse, fie (in zilele friguroase ale iernii) chiar in fata academiei Grande-Chaumiere, targul era o prezentare de modele, prilej de socializare si eveniment devenit deja ritual. Aici se intalneau artisti entuziasti si necunoscuti, adesea cumplit de saraci, nume care incepeau deja sa fie cunoscute si mai ales cumparate, norocosi care primeau lunar sume nu tocmai neglijabile. Fireste, daca Chagall era cunoscut pentru cumpatarea sa, care ii permitea sa duca o viata linistita si chiar confortabila, Modigliani isi cheltuia imediat sumele primite pe alcool si stupefiante, ajungand mai tarziu sa picteze rapid portrete pentru un pahar de coniac sau o cina modesta. Si nu putini au fost cei care nu au avut inspiratia sa le pastreze, aruncandu-le cu putina vreme inainte ca orice lucrare purtandu-i semnatura sa ajunga la preturi deloc de neglijat.
Maurice Prendergast - Montparnasse (1907)
Daca unele modele preferau sa mearga pe la atelierele cunoscute din Montparnasse, negociind acolo direct cu artistii, nu putine (in special cele aflate la inceput de drum in aceasta profesie romantica) veneau aici si se plimbau, discutau, se lasau admirate ca la o prezentare de moda. Unii pictori le cereau celor alese sa intre intr-una din camerele goale ale academiei, unde sa le pozeze nud pentru cateva minute, dovedind astfel ca aveau trasaturile si anatomia cautate. Altele refuzau oferta de la bun inceput, dar cum totul se facea cu politete, umor si nu arareori intre vechi prieteni certurile erau foarte rare. Un model cerea in jur de cinci franci pentru o sedinta de pozat de trei ore, dar preturile puteau sa varieze in sus sau in jos de la caz la caz. Ulterior aveau sa creasca, ajungand in deceniile interbelice sa depaseasca 15 franci, insa si aici faima si frumusetea modelului faceau cifra sa creasca repede. Si nu veneau aici doar tinere ce descoperisera fascinatia cartierului plin de artisti, dar si barbati tineri si maturi, batrani si femei trecute dar cu fizionomie interesanta, o galerie de tipuri, siluete si expresii pasionante nu doar pentru cunoscatori, dar si pentru simplii trecatori. La fel de adevarat era ca multi dintre artistii aflati abia la inceput nu isi permiteau sa angajeze un model - cu cinci franci puteau sa manance frugal pentru mai multe zile - dar asta nu ii impiedica sa vina aici, sa priveasca, sa discute, eventual sa isi intipareasca in minte sau intr-o schita vreun chip care le parea interesant. In definitiv poate ca in saptamanile urmatoare norocul avea sa li se schimbe. Traditie plina de farmec, targul de modele avea sa reziste multa vreme, ramanand in memoria celor din Montparnasse pret de decenii.
Foto: wikiart.org, manray-photo.com