Targul de cai de Rosa Bonheur

Eleva tatalui ei, Raymond Bonheur, apreciat pictor din Bordeaux, Rosa Bonheur (1822-1899) avea sa deprinda nu doar principiile si ideile de baza de la acesta, dar si o pasiune atat pentru reprezentarile realiste, de o sinceritate estetica poate uneori prea directa pentru gustul vremii, dar si o inclinatie spre scene de gen, spre compozitiile cu multe personaje, incarcate de lumini, umbre, culori vii si linii dominate de dinamism, miscare, viata. Nu putini au fost cei mai mult decat impresionati de tablourile ei, si destui critici ai vremii o considerau cea mai importanta prezenta feminina din artele plastice franceze, si poate chiar europene. Un spirit rebel si original, gata mereu sa intre in conflict cu regulile si cutumele epocii, pasionata de pictura si desen inca din copilarie dar cu serioase probleme de comportament (va fi de altfel exmatriculata din mai multe scoli) si neinteresata de nimic altceva (o scurta perioada de ucenicie sub indrumarea unei croitorese a fost un alt esec), Rosa Bonheur a simtit mereu ca singurul ei drum este arta. Iar tema preferata, inca din anii adolescentei, au fost si au ramas animalele, iar tatal binevoitor ii permitea chiar sa aduca iepuri, pasari, pisici vii in atelier pentru a lucra direct dupa natura. Nu era ceva neobisnuit pentru aceasta familie dedicata artei: Auguste si Juliette Bonheur, fratele si sora artistei, aveau sa se bucure de succes cu picturi infatisand animale, in vreme ce un alt frate, Isidore Jules Bonheur, era apreciat pentru sculpturile sale pe aceeasi tema, realiste, elegante si pline de vitalitate.



"Targul de cai" este unul dintre exemplele de referinta pentru Bonheur pe aceasta tema, o compozitie de mari dimensiuni (245 pe 507 cm), ulei pe panza, ce poate fi admirata astazi la MET, New York, si la care artista a lucrat cu migala pret de aproape doi ani, din 1852 pana cand a expus-o pentru intaia oara la Salonul parizian din 1853. Va reveni de altfel asupra panzei in 1855, aducandu-i mici retusuri, iar scena cailor adusi la targul organizat periodic in epoca pe Boulevard de l'Hopital din Paris impresioneaza si astazi prin colorit, dinamism si forta expresiei. De altfel avea sa fie primita cu elogii de critici inca de cand a fost prezentata in cadrul Salonului, si ulterior vor fi editate mai multe gravuri, care i-au adus lui Bonheur si mai multa popularitate, dar si mai multe comenzi. Nu intamplator era mai mult decat multumita de succesul panzei. Lucrase mult la acest tablou de dimensiuni impresionante, cu multe detalii si amanunte de o rara finete.

Rosa Bonheur obisnuia sa se imbrace in haine barbatesti (avea si un permis din partea politiei pariziene) pentru a nu atrage atentia asupra sa si a putea sa se plimbe prin oras si prin imprejurimi, sa umple mai multe pagini din caietul de schite si in general sa isi caute subiectele. Nu era doar o abordare in maniera George Sand a modei vremii. Se convinsese ca astfel, in vestminte barbatesti, este ferita de priviri si chiar glume proaste si atingeri nepotrivite, asa cum i se intamplase in tinerete. Avea sa realizeze mai multe schite infatisand cai pentru ceea ce va fi probabil cea mai importanta dintre picturile sale, fie de pe strada, fie din targuri sau chiar cei folositi pentru omnibuzele epocii. Nu doar redarea realista iese in evidenta - si atentia aproape maniacala pentru detalii se face si ea simtita - dar asa cum se vede la caii in mai multe culori artista surprinde magistral, cu ochiul unui anatomist, fiecare umbra, cuta, vibratie a muschilor incordati, pentru ca din fericire a ales o scena plina de dinamism, tensiuni, elongatie a formelor. Caii nu sunt statici, placizi, plictisiti, sufocati de caldura si praf. Instantaneul ii surprinde in plin tumult, intr-un trap aproape de galop, tinuti cu greu de geambasi, gata sa se rupa de grup si sa se indeparteze in goana. Intregul ansamblu compozitional este dominat tocmai de vitalitate, frenezie, forta, o traire naturala, instinctuala, primara, desi atmosfera si anumite tuse cromatice au o tenta romantica, idealizanta, incarcata de bucuria reprezentarii.

Foto: wikipedia.org