Cati dragoni a avut Franta in milenara ei istorie? Istoricii profesionisti ar ridica din sprancene si ar raspunde, fireste, ca niciunul. In definitiv dragonii sunt doar fiinte mitologice, personaje negative de basm, pericole dintr-un trecut arhaic si idealizat, un soi de dinozauri a caror amintire a supravietuit cat sa poata fi preluata in naratiunile ancestrale ale civilizatiilor. Iar un dragon ce scuipa foc, zboara, este acoperit cu solzi si eventual pazeste comoara este nimic mai mult decat o poveste. Un astfel de istoric ar trebui sa faca o vizita in sudul Frantei, in Tarascon, asezarea imortalizata de Alphonse Daudet intr-o celebra trilogie pentru toate varstele, avandu-l ca erou principal pe amuzant Tartarin. Aici nu vor putea vedea nu doar o frumoasa statuie ce infatiseaza o astfel de creatura complexa si bizara, dar ar putea sa asculte si povestea singurului dragon francez. Care a dat si numele orasului. Sau cel putin aceasta este legenda.
Cu peste doua milenii in urma se povesteste ca de undeva din Turcia – misterioasa si exotica Turcie – ar fi venit pe teritoriul viitorului Tarascon un soi de reptila uriasa, un dragon ce nu semana cu niciun altul, pe numele sau Tarasque. Era cu totul diferit de reprezentarile din basme. Avea sase picioare greoaie de urs, trupul de bivol, chipul schimonosit de furie al unui leu mereu gata sa isi apuce si devoreze prada, o coada de scorpion ce otravea pe oricine ar fi incercat sa se apropie si, spre spaima locuitorilor, spatele acoperit cu o carapace de broasca testoasa, groasa si impanata cu tepi. O asemenea faptura abonimabila, ce ameninta viata celor din micul sat, nu putea fi lasata in viata, pentru ca ar fi distrus totul fara ezitare.
Si in acele zile intunecate nenumarati razboinici neinfricati si chiar regi ar fi incercat sa il invinga pe Tarasque. Zadarnic. Cele mai bune spade se frangeau imediat, sagetile nu aveau nici o putere, armurile se dovedeau prea slabe, iar lancea manuita de cel mai temut vanator era pentru dragon doar o gluma, iar manuitorul ei inca o jertfa. Orice arma se dovedea neputincioasa, orice plan un esec, orice inventie inutila, si parea ca Tarasque nu va putea fi oprit vreodata.
imagine: vedere veche, Festival Tarascon
Traditia spune ca atunci, undeva in jurul secolului I, ar fi venit aici Sfanta Marta, singura care putea sa ii salveze pe localnici. Fara sa lupte cu dragonul, fara sa foloseasca vreo arma nemaivazuta, Sfanta Marta a reusit sa il imblanzeasca pe Tarasque cu rugaciuni si imnuri religioase, si sa il aduca in fata satenilor inspaimantati, promitandu-le ca strania creatura nu le va face vreun rau. Ingroziti de infatisarea dragonului, locuitorii s-au napustit asupra lui si, in ciuda asigurarilor date de sfanta, l-au ucis pe loc. Si cum mai tarziu si-au dat seama ca au gresit, omorand o fiinta cu adevarat unica, au dat numele dragonului satului lor, din Tarasque devenind Tarascon Si multe secole mai tarziu i-au ridicat si o statuie ce, spun cronicile, l-ar reprezenta fidel. Iar in ultima duminica a lunii iunie are loc aici un festival in amintirea lui Tarasque, manifestare ce dateaza din 1469.
Tarasque. Singurul dragon din Franta. Cu o poveste pe masura.
A.L.
Martie 2016
