Borges vorbind despre tango? Cele patru conferinte publicate acum intr-un nou volum al seriei de autor ar putea parea la o privire superficiala ciudate prin tema aleasa, doar ca Borges a mai scris cu tandrete, nostalgie si fascinatie despre tango care despre o parte esentiala a ceea ce inseamna sa fii argentinian. Mai mult decat un dans, pentru Borges tangoul despre care a vorbit in 1965 si a scris in repetate randuri nu este edulcorat, delicat, bun doar pentru o scena eleganta si scaldata in lumini si parfumuri, nu aceasta este frumusetea sa. Exista o fiziologie a tangoului care isi are originile in mahalale, in mediile saracacioase, plebee, simple, dar in egala masura pline de viata, salbatice (ca frenezie a trairii) si incarcate de culoare. Scriitorul redescopera originile, miturile fondatoare si legendele legate de tango, le examineaza, valideaza sau dimpotriva anuleaza, construieste in maniera sa atat de personala o istorie a acestui dans care inseamna uneori totul. Nascut in cartierele sarace, periculoase pentru intrusi, pline de drame si fericiri aparent marunte si in realitate reprezentand totul, trecand de la o zi la alta avand in fundal sau mai curand in centru dansul si muzica, tangoul este un fenomen, o istorie si un mod de a trai.
Jorge Luis Borges, Tangoul. Patru conferinte, editura Polirom, 2018, traducere Andrei Ionescu
