Tatiana Niculescu Bran, redactor-sef la BBC-redactia romana, le raspunde cu un roman jurnalistic. Pina la urma e Corogeanu un criminal? E Cornici victima acelui capat de lume? Fiind roman, cartea 'Spovedania de la Tanacu' lasa lucrurile in ambiguitatea postmoderna; fiind si demers jurnalistic, asteapta verdictul Justitiei.
De ce cartea aceasta?
Fiindca am vrut sa ma lamuresc in primul rind eu. Am facut un desfasurator al evenimentelor pentru uzul redactiei BBC, ca sa vedem cind-unde-cum-cine-de ce. Am fost acolo, dar dupa ancheta politiei, dupa sesizarea procurorului. Ma interesa cind se nascuse Irina Cornici, unde, cind ajunsese la manastire, ce se intimplase, cine era Daniel Corogeanu. Ce era cu Tanacu, unde era fata de Vaslui... lucruri punctuale si concrete. Am facut aceasta cronologie si mi-am dat seama ca ea nu era calugarita, ea se dusese in vizita la o prietena si de acolo lucrurile se complicasera in fel si chip, dar elementul de baza era ca nu fusese calugarita si, apoi, alt element, ca nu fusese rastignita ca Iisus Hristos. Erau doua lucruri din repertoriul jurnalistic al momentului care facusera din acest fapt un roman gotic.
Cum ati descoperit aceste lucruri, si jurnalistii luati de val, nu?
Intrebind. Se spunea 'rastignita', da, atunci mi-o inchipuiam ca-n filmul lui Mel Gibson, sau ca-n spectacolele Madonnei, o calugarita rastignita, schingiuita, chinuita. Aveam sa aflu ca lucrurile nu fusesera chiar asa, apoi, din descrierile politistilor, calugarului si maicutelor aveam sa aflu ca nu murise ca Iisus, ci ca se folosise o targa im-provizata, pe care fusese culcata si legata pe orizontala, si nu pe verticala cum e crucea.
Ce v-a facut sa nu va lasati dusa de val?
Eram la Londra si citeam depesele agentiilor de presa internationale si mi s-a parut prea frumos ca sa fie adevarat, parca prea toate erau perfect conturate si mi-am zis... 'un fapt divers'... doar ca, venind in Romania, am descoperit ca aparusera deja dezbateri fierbinti. Apoi l-am vazut pe Corogeanu vorbind la OTV ore in sir. Auzindu-l cum vorbeste nu mi s-a mai parut un om fara contact cu realitatea, un asasin, un criminal, care vorbeste in dodii. El povestea foarte bine, cum rar vazusem oameni de la tara, si povestea cu lux de amanunte. Povestea de-a fir-a-par cu o precizie care m-a uluit. Asta m-a pus pe ginduri si i-am luat un interviu mai lung, inclusiv despre ce carti citise, la cine se spovedise... Treptat, a inceput sa ma intereseze cazul si mi-am dat seama ca, pe masura ce povestea lua amploare, eu simteam nevoia sa ma clarific in privinta evenimentelor. Apoi, m-a impresionat mult viata Irinei Cornici.
Cit de mult?
M-am dus la Caminul de copii de la Birlad, apoi la Perieni, s-o vad pe mama ei. Cind vezi mediul din care a iesit aceasta fata ramii cu un sentiment de admiratie fata de ea. Sa iesi dintr-o promiscuitate mizera, dintr-un mediu de oameni alcoolici si iresponsabili si sa inveti la orfelinat, sa inveti nemteste, sa inveti sa te descurci pe computer, singura sa cistigi bani in tari straine, sa le trimiti bani si alor tai dupa ce tu nu ai avut nici un sprijin mi s-a parut culmea eroismului. Era frumoasa si m-a impresionat si mormintul ei. Dupa moartea ei chinuita, a fost exhumata, iar mormintul ei era valuri-valuri de pamint, de bolovani, o neasezare, imaginea chinului. Am fost si la familia din Caras, unde am gasit o arhiva de fotografii cu ea, oamenii aceia aveau povestea lor cu ea, chiar si un mic film de casa la un botez, unde ea servea pe la masa, dansa. Nu in ultimul rind, am intrat in corespondenta cu o familie din Germania care initiase programul de ajutorare a copiilor din Birlad. Ei mi-au dat scrisori de-ale ei si memoriile lor adresate autori-tatilor locale.
Ati vrut Tanacu, ati descoperit Romania?
Am constatat ca pe orice fir as fi mers mai dadeam de un ghem, mai dadeam de o poveste si mai interesanta. Mergeam pe firul vietii de la orfelinat si dadeam de un cvasipedofil german, mergeam pe firul povestii cu parintii si fratele ei si dadeam de o firma a unui fost ministru PSD. Era o lume care era o mica Romanie. Pe orice fir as fi luat-o descopeream lucruri care depaseau cu mult faptul divers.
Impresionabilitatea v-a facut sa publicati un roman jurnalistic.
Poate. Eu citesc romane jurnalistice si cred in potentialul jurnalistic si literar al faptului divers. Stilistic, nu puteam reface personalitatea Irinei Cornici fara un influx de fictiune. Irina era moarta.
Fictiunea il salveaza pe barbosul criminal.
Eu nu inclin in nici o parte si las Justitia sa-si faca treaba. Cred ca nimeni nu poate fi judecat fara sa cunosti contextul in care s-au petrecut faptele.
Eugen Istodor
