Tablitele de la Tartaria

In localitatea Tartaria, din judetul Alba, cercetatorul clujean Nicolae Vlassa a descoperit, in anul 1961, un important complex de cult, cu materiale ce atesta o continuitate de locuire, in acest loc, datata intre anii 4500-200 i.e.n., in unele cazuri chiar si mai tarziu. Printre altele, s-au gasit si trei senzationale tablite de lut ars. Doua dintre ele sunt acoperite cu semne cu caracter pictografic, cu peste un mileniu anterioare celor asemanatoare, descoperite la Djemer Nasr, Kis si Uruk si datate la 3300 i.e.n. Un subiect stanjenitor? Acum cativa ani, am pornit o ancheta privind celebrele tablite de la Tartaria, spre a consemna opiniile unor istorici romani asupra acestui subiect. Am fost la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, la Muzeul National de Istorie a Romaniei si prin alte cateva muzee de istorie din tara. Sub pretextul ca nu ar fi chiar specialitatea lor, cei mai multi au refuzat sa se pronunte. Nu am reusit atunci sa obtin decat trei opinii pentru publicat: una negand vechimea si autenticitatea tablitelor cu pricina, alta in asteptarea altor descoperiri care sa confirme importanta lor si alta in favoarea ideii ca ar fi vorba de cea mai veche scriere din lume. Alti istorici i-au atacat vehement pe Nicolae Vlassa si pe toti cei ce cred in el, altii erau entuziasti de aceasta descoperire, dar nici primii, nici ultimii nu au vrut sa le apara numele in ziar. Incercati sa abordati cu istorici consacrati acest subiect si veti vedea cat de stanjeniti vor deveni cei mai multi, daca nu cumva se vor pronunta rautacios. De ce? Scrierea a aparut intai in sud-estul Europei Unii afirma ca tablitele ar fi fost pierdute sau vandute de negustori sumerieni bastinasilor de la Tartaria! Acestia se fac ca uita ori inca nu au aflat ca piese asemanatoare au fost gasite in colina de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei, intr-un nivel neolitic, corespunzand mileniului III i.e.n., si anume cateva sigilii de lut, dintre care unul rotund, cu diametrul de 6 cm, are gravate pictograme si este impartit in patru sectoare clar delimitate, la fel ca una dintre tablitele de la Tartaria.

Apoi, si la Gracianita, localitate din nord-vestul Bulgariei, sau descoperit doua platouri mici; pe fundul unuia dintre ele se poate vedea o reprezentare schematica antropomorfa, iar cel de-al doilea prezinta o forma de scriere apropiata de cea de pe sigiliul de la Karanovo si de una dintre tablitele de la Tartaria. Pe baza celor trei descoperiri mai vechi decat scrierea sumeriana, unii cercetatori au avansat ipoteza ca scrierea a aparut mai intai in sud-estul Europei si nu in Mesopotamia, cum se credea pana acum. Aceasta opinie este intarita de prof. Colin Reinfrew, arheolog britanic, care a efectuat sapaturi in localitatea bulgara Sitagroi si care a afirmat ca in sud-estul Europei a existat in vechime o zona de civilizatie inaintata. Opinii identice impartasesc si foarte multi alti istorici din Occident, din Rusia si de pe alte meleaguri.

Enigmele tablitelor Un poet rus a fost atat de entuziasmat de tablitele de la Tartaria incat le-a dedicat o poezie. Un profesor din Sankt Petersburg a descifrat enigmaticele pictograme, in cea mai credibila versiune: NUN KA SA UGULA PA IDIM KA RAI. Dintre toate incercarile de traducere a inscriptiei, am ales-o pe aceasta: "Nobilul care stie tainele va merge in Rai". Ar fi extraordinar sa fie confirmata dainuirea multimilenara a unor cuvinte romanesti ca: nun "nobil", ugula "taina; loc incercuit" - in ogor, ka-rai - in cer, si Rai! De altfel, pe tablita cu pictogramele apare si crucea, stravechi simbol precrestin, care imparte semnele in patru. Un impatimit dupa fenomenul de la Tartaria este profesorul italian Marco Merlini, director al Prehistory Knowledge Project si membru al World Rock Art Academy Italia, unul dintre cei mai prestigiosi arheologi contemporani ai Europei. In Romania avem o comoara imensa Profesorul italian a cautat oasele descoperite de Vlassa la Tartaria, le-a gasit si a ajuns la concluzia ca scheletul este al unei femei, de 1,45 m inaltime, in varsta de 50-55 de ani, careia ii atribuie un rol religios, fiindca printre oase au fost gasite 23 de obiecte sacre, din care foarte importante sunt o ancora pentru tesut, niste bratari si niste statuete de idoli. Oasele au fost trimise la Universitatea din Roma pentru a verifica in laboratorul Departamentului de Geologie analiza cu Carbon 14. Datarea e foarte veche, in jur de 7300 de ani! In anul 2004, vizitand Romania, prof. Marco Merlini a declarat: "Oasele, ca si tablitele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Acum este randul nostru sa gandim ca scrierea a inceput in Europa cu doua mii de ani inaintea Sumerului. In Romania avem o comoara imensa, dar ea nu apartine numai Romaniei, ci intregii Europe. Doresc sa incerc un proiect despre civilizatia Dunarii, pentru ca identitatea Europei a inceput cu Dunarea. Trebuie sa cream o Europa culturala, sa ne gandim ca de-a lungul Dunarii a inceput o civilizatie importanta cu aproape opt mii de ani in urma, o societate nu mai putin importanta decat cele din Egipt sau din Mesopotamia.

Cred ca acum este timpul sa demaram acest proiect de care spuneam, un proiect despre importanta civilizatiei Dunarii". Un interviu mai amplu cu prof. Marco Merlini pe tema Tartariei a fost consemnat de jurnalistul Vladimir Brilinsky in revista "Dacia Magazin", nr. 14, iulie 2004. Pe cand un muzeu la Tartaria? Localitatea Tartaria se afla la poalele versantului nordic al Muntilor Sureanu, de-a lungul malului stang de pe cursul mijlociu al raului Mures. In jurul acestei asezari, pe un diametru de aproximativ 60 de kilometri, s-au gasit fragmente osteologice ale omului de Neanderthal si ale omului de Cromagnon. Tot in apropiere, la Turdas, sapaturile arheologice din anii 1895 si 1910 au scos la iveala vatra unei asezari cu piese asemanatoare celor de la Tartaria. La Daia Romana, situata la 12 km nord-est de Tartaria, s-a descoperit si un vas cilindric a carui vechime este anterioara datarii cilindrilor-sigilii din Sumer. Specificul materialelor descoperite in aceste statiuni i-a facut pe specialisti sa-i creeze o identitate proprie sub denumirea Cultura Turdas-Vinca (4500-3700 i.e.n.), raspandita in Ardeal, Banat si Oltenia, in Serbia, Ungaria, Bulgaria si in alte tari sau chiar continente mai inde-partate. Multe piese apartinand acestei culturi sunt expuse in bogatul muzeu de istorie din Orastie. In vara anului 2003, la Tartaria a fost dezvelit un monument ridicat de Fundatia Dacia Revival, care are sediul la... New York. Superb acest gest inchinat celei mai vechi scrieri de pe Pamant! Ce-ar fi daca Ministerul Culturii si Cultelor ar infiinta un mare muzeu, chiar la Tartaria, dedicat scrisului, fara de care o cultura este greu de imaginat? Nu merita acest loc un sanctuar al pictogramelor si al slovelor, unic in lume?Un articol de Adrian Bucurescu