"Congresul european de istorie a religiilor", cel mai important din Europa, desfasurat pentru prima data la Bucuresti, s-a incheiat aseara.
Tema "Istoria religioasa a Europei si Asiei" s-a discutat timp de patru zile, in prezenta a 250 de savanti din 30 de tari, la Universitatea Bucuresti.
Comisariatul General al Francofoniei de la Bucuresti a inclus acest congres intre manifestarile conexe Sommet-ului Francofoniei, gazduit in Romania la sfarsitul acestei luni.
Andrei Oisteanu, reputat cercetator, unul dintre initiatorii acestui congres, decorat de presedintele Traian Basescu cu Ordinul National "Steaua Romaniei", vorbeste despre Scoala Eliade si despre ce mai inseamna istoria religiilor intr-o lume postmoderna.
EVZ: Care sunt motivatiile organizarii unui asemenea congres? S-a mai desfasurat un congres pe aceasta tema de o asemenea anvergura in Romania?
Andrei Oisteanu: Este primul congres european de istorie a religiilor care are loc in Romania. Mai mult decat atat, este primul care se desfasoara in Europa de Est.
La sfarsitul secolului al XIX-lea sau in perioada interbelica s-a ratat de cateva ori prilejul organizarii la Bucuresti a unui congres international in domeniul unor discipline invecinate (antropologie, etnologie, orientalistica etc.).
De fapt, Romania sta prost la nivel institutional in acest domeniu. Nu exista o catedra sau un institut de istorie a religiilor. Abia in ultimul deceniu s-au facut pasi accelerati, dar deocamdata incompleti, in aceasta directie.
Cum este perceputa astazi Scoala Eliade in lume? Care sunt plusurile si minusurile aparute in continuitatea acestei scoli?
In ultima jumatate de secol, Scoala Eliade a cunoscut mari succese, dar si unele reculuri. De asemenea, biografia lui Eliade, mai ales simpatia fata de Miscarea Legionara din anii ‘30, a fost un element de controversa. Parerea mea, exprimata in cateva studii, este ca derapajul sau ideologic nu i-a afectat opera stiintifica.
Toate aceste aspecte au fost discutate in detaliu in sectiunea si la masa rotunda dedicate posteritatii stiintifice a lui Eliade. Au participat cei mai importanti "eliadologi" si "culianologi": Mac Linscott Rickets, Natale Spineto, Lawrence Sullivan, Charles Long, Norman Girardot, Bryan Rennie, Lindsay Jones, Moshe Idel, Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Matei Calinescu s.a.
Cat accent se mai pune pe istoria religiilor intr-o societate fracturata de postmodernism? Ce mai inseamna aceasta disciplina intr-o lume dominata de mitul Harry Potter?
Poate ca tocmai intr-o lume postmoderna, afectata de secularizare si globalizare, studierea traditiilor culturale si a identitatilor confesionale castiga in importanta. I
n ultimii ani pare sa se manifeste un cvasiesec al coabitarii in unele comunitati multietnice si pluriconfesionale. Se cauta redefinirea unor concepte majore ale lumii contemporane, precum toleranta si multiculturalismul.
Apar in schimb termeni mai noi, cum am ar fi de pilda "ciocnirea civilizatiilor". Lumea se confrunta cu razboaie interconfesionale si cu conflicte motivate religios.
"Razboiul caricaturilor" si conflictul declansat zilele trecute de remarca facuta de Papa privind "agresivitatea Islamului" sunt definitorii pentru epoca in care traim. Cred ca puternicii lumii de azi ar trebui sa aiba mai multi consilieri orientalisti, islamologi si istorici ai religiilor decat experti militari.
Ce rol a avut Asociatia Romana de Istorie a Religiilor in organizarea acestui congres?
In 1997 s-a infiintat Asociatia Romana de Istorie a Religiilor (ARIR), care a devenit membra a asociatiei internationale si a celei europene de profil.
In cadrul Facultatii de Istorie a Universitatii Bucuresti s-a intemeiat Centrul de Istorie a Religiilor, dar crearea unei catedre sau a unui curs de masterat de profil ramane un deziderat.
De aceea, alegerea Bucurestiului ca gazda a congresului este oarecum paradoxala. A contat foarte mult faptul ca ARIR editeaza in limbi de circulatie internationala doua publicatii apreciate, in care scriu cercetatori din intreaga lume.
Este vorba de ARCHAEUS. Studies in the History of Religions si Studia Asiatica. International Journal for Asian Studies. In principal, acestea au fost argumentele alegerii Romaniei ca tara de desfasurare a congresului.
Este meritul comitetului de organizare (un grup de tineri cercetatori: Eugen Ciurtin, Mihaela Timus, Mihail Neamtu si Gabriela Cursaru) de a fi facut din acest eveniment unul de talie mondiala.
Astfel, in perioada 20-23 septembrie, la universitatea bucuresteana isi vor prezenta prelegerile aproximativ 250 de mari savanti, veniti din 35 de tari.
Este o "revansa" fata de atatea momente ratate in istoria disciplinei. Moses Gaster, Mircea Eliade sau I.P. Culianu nu-si permiteau nici sa viseze la un astfel de festin academic la Bucuresti.
Cum a fost sustinuta tema congresului "Istoria religioasa a Europei si Asiei"? Care au fost cele mai interesante dezbateri din cadrul congresului?
Vor fi zece sectiuni paralele, stabilite pe criterii cronologice si tematice: Religii indiene si studii buddiste; Religii iraniene; Religii greco-romane; Crestinism in Antichitatea tarzie; Iudaism, crestinism si islam in Evul Mediu; Curente hermetice si ezoterism; Interactiuni religioase intre Vestul si Estul Europei; Receptia europeana a religiilor Asiei; Religie si modernitate; Mircea Eliade si mostenirea stiintific.
Imi este imposibil sa aleg cele mai interesante prelegeri din peste 300. Cu siguranta sunt cele pe care le-au prezentat marile nume ale disciplinei: Jean Leclant, Hans Kippenberg, Giulia Gasparro, Giovanni Casadio, Hubert Durt, Jean Kellens, Moshe Idel, Andrew Louth, Antoine Faivre, Norman Girardot, Shaul Shaked, Philippe Gignoux, Martin Schwartz s.a.
