Supravietuitorul Cosasu

Volumul "In jungla unui bloc de gheata", ultima reeditare din celebra serie autofictionala "Supravietuiri", apare luna viitoare in librariiUltima editie a intalnirilor de la Uniunea Scriitorilor, sub sigla "Scriitorul si criticii sai", a demonstrat miercurea trecuta, daca mai era nevoie, pretuirea de care se bucura Radu Cosasu in randul diferitelor generatii critice.De la Gabriel Dimisianu si Mircea Iorgulescu la Paul Cernat si Alexandru Matei, am aflat nu numai ca Radu Cosasu este un mare scriitor in registru aparent minor - ceea ce stiam -, ci si ca „Supravietuirile”, ciclul sau de proza autofictionala, se citeste cu acelasi interes inainte si dupa Revolutia din 1989.Dovada si reeditarea acestor carti (la Editura Fundatiei PRO), intr-un context socio-politic complet diferit, dar si intr-un nou montaj al autorului.O aparitie proaspata, la Editura Polirom, este „In jungla unui bloc de gheata. Supravietuirile 6”, care va intra in librarii la inceputul lui noiembrie. Singurul volum reeditat in forma lui initiala, fara modificari, ramane al treilea, „Logica” (2004).Ridicolele iubiriCu mobilitatea intelectuala a unui Milan Kundera, Radu Cosasu ia in ras si comunismul, si contrariul sau. Aproape fiecare pagina a „Logicii”, cel mai puternic volum, in opinia mea, din ciclul „Supravietuiri”, face dovada ca, departe de a fi rationala, viata in socialism a fost o permanenta situare in confuzie. Exemplele abunda si sunt infatisate intr-un crescendo tragicomic, pe linia tot mai apasata a „ridicolelor iubiri” ideologice. Tanarul scriitor comunist, ajuns „deviationist”, sta in casa unei matusi ale carei convingeri si repere au ramas burgheze.Alte rude vin aici pentru a-si arata indignarea fata de textele „pe linie” ale nepotului. Autorul se rusineaza pe jumatate, ramanand partial darz pe aliniamentele doctrinei comuniste.Dar, in timp ce fostul reporter se indoieste tot mai des, matusa-gazda, cu valorile ei burgheze cu tot, ar vrea ca el sa publice din nou, sa redevina „oficial”. Astfel ca, la aparitia in scena a Baiatului (securist tanar si energic, personaj gogolian), iubitoarea matusa se transforma intr-un avocat al diavolului. Cantecul de sirena al regimuluiIntr-o schema cu termenii morali inversati, incapatanarea protagonistului ramane singurul obstacol in calea nivelarii. „Eroul” se agata de caracterul sau dificil, pentru a rezista cantecului de sirena al regimului. Nuvelele lui, scrise cu spatele la „modelele” literaturii propagandistice, le va putea oare publica? Este ceva de capul lor? Devine, cu ele, un scriitor? Mai cu binisorul, mai cu forta, Baiatul il convinge sa redacteze referate pe marginea unor manuscrise. Scriitorul indragostit de nuvelele lui curate incepe din nou sa mearga pe santiere, in cautarea vietii „adevarate”, si sa ia, febril, notite pentru alte reportaje optimiste. Lovitura de teatru vine la final, cu o nota de ironie atroce a scriitorului si de abjectie a vremurilor tineretii sale. Securistul-cenzor, Baiatul care l-a reorientat pe autorul nostru inspre tematica socialismului biruitor, stramba din nas in fata manuscrisului conformist al victimei; ba chiar, intr-un moment de visare cu pixul in mana, schimba prima litera a titlului care, hotarat lucru, nu-i place: c in loc de m, „Cacarale” in loc de „Macarale”... Scriitorul il roaga, il implora, il conjura sa dea aviz favorabil cartii sale; dar omul regimului are, deodata, bareme artistice, pretentii axiologice, sclifoseli estetizante. Literatura angajata, da, insa scrisa cu talent, nu numai cu implicare! In loc de „Vivisectii”, autorul alesese „Macarale”; in loc de „Macarale”, cenzorul prefera „Energii”.Comunismul rade grosLa finalul acestei carti exceptionale, confuzia dintre bine si rau, adevar si minciuna, frumos si urat se lipeste pe „texistenta” supravietuitorului ca o emblema. In „Supravietuirile” lui Radu Cosasu, un critic tanar a vazut un comunism hazos, cu Stan si Bran. Veselie mare!... De fapt, comunismul rade aici cu hohot gros, in timp ce scriitorul plange cu lacrimi amare. GAZETARProza autobiograficaScriitor cu o activitate indelungata in gazetarie, inainte si dupa ‘89, Radu Cosasu scrie o proza autobiografica si cu un puternic accent eseistic. Nascut la Bacau, in 1930, Cosasu se declara un admirator sincer al socialismului, la inceputurile regimului, apoi isi schimba viziunea dupa evenimentele din 1956. Cartile nu i se mai publica o perioada, timp in care scrie cronici, inclusiv sportive (cu pseudonimul Belphegor), in diverse publicatii. Incepe ciclul de sase volume „Supravietuiri”, iar in 1971 ia Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul „Un august pe un bloc de gheata”. Dupa Revolutie isi reediteaza seria, la Editura Fundatiei PRO, aducand modificari volumelor. Din 1989, este cofondator, alaturi de Andrei Plesu, Tita Chiper si Zigu Ornea, al revistei „Dilema veche”.