La sfârsitul anilor 1960 si la inceputul anilor 1980, in Marea Britanie a aparut o subcultura a tinerilor, pe cât de stranie pe atât de enigmatica. Skinheads - tineri cu "capetele rase" si cizme de piele - si-au facut aparitia pe strazi in atitudini provocatoare si de intimidare.
Ceea ce la inceput s-a dorit a fi un fel de fraternitate muncitoreasca a degenerat, mai târziu, in rasism si violenta. La treizeci de ani dupa ce fenomenul a irupt, semanând teroare, "pericolul skin" se intoarce, de asta data insa marginal, miscarea constituind subiectul unor carti, expozitii si al unui film-soc: "This is England". Fenomenul in sine a fost exportat in Europa, SUA, Extremul Orient. Intre timp, "capetele rase" s-au imputinat pe strazile din Marea Britanie.
Filmul-eveniment "This is England", lansat recent in Franta, a fost interzis cel putin 18 ani in Marea Britanie, din cauza rasismului si violentei pe care le zugraveste. Prezentat drept "o poveste trista, dureroasa si uneori caraghioasa" de "The Guardian", lungmetrajul realizat de Shane Meadows este considerat "intransigent in explorarea subculturii britanice si tribale".
Actiunea acestuia este plasata in 1983 si reconstituie povestea unui adolescent al carui tata a murit in razboiul din Malvine si gaseste o a doua familie intr-o banda de skinheads. Este primul film care prezinta obiectiv fenomenul, fara sa-l condamne sau sa-l glorifice.
Pune in evidenta "conflictele de camaraderie", "tensiunile nascute din afirmarea virilitatii, a excesului de hormoni si ideile de extrema dreapta" pe fondul verii anului 1983, când Marea Britanie isi revenea dupa razboiul Malvinelor, scrie presa engleza.
Un mod de viata
Skinheads si-au facut pentru prima oara ...
Subcultura "Skinheads" este un fel de combinatie a altor doua subculturi, "Rude Boys" si "The Mods". "Rude Boys" erau tinerii de culoare care ascultau muzica jamaicana (reggae, ska si rocksteady). "The Mods" erau tineri englezi, pasionati de scutere. Cele doua subculturi au fuzionat in conditiile unui aflux de emigranti jamaicani in Anglia anilor ’60.
Primii skinheads si-au facut aparitia incepând din 1967, dar, conform enciclopediilor de specialitate, 1969 este confirmat drept anul afirmarii acestei subculturi. Tinerii rebeli si-au spus "69 skinheads" sau "the spirit of 69". Au adoptat muzica ska si reggae si vestimentatia "Mods".
La acea vreme, majoritatea tinerilor englezi skinheads proveneau din mediile muncitoresti. Aceasta tendinta s-a mentinut pâna in 1974. A fi skinhead era perceput drept un mod de viata. Grupul de skinheads insemna o a doua familie, fidelitate fata de valorile proprii si un cod de onoare inspirat de la marinari, care erau numiti "skinheads" in al Doilea Razboi Mondial.
De la "hooligans", la rasism
In perioada 1969-1974 nu a existat rasism si politica in subcultura skinheads. Tinerii care imbratisau miscarea voiau numai sa se distreze, sa danseze pe strada, sa se simta bine la partidele de fotbal. Ei au dat startul in luarea cu asalt a barurilor inainte de meciuri si cu timpul au devenit implicati in violentele de pe stadioane. "Capetele rase" din perioada de inceput au ramas in istorie sub denumirea de "skinheads traditionali". Dupa 1974, skinheads au capatat numele "bootboys" si "suedeheads", fiindca purtau bocanci si nu se tundeau.
Din 1979, izbucneste al doilea val al miscarii. Tinerii se tund din nou la piele, poarta blugi, geci de aviator, bretele si tricouri polo. Asculta muzica Oi! In rândul lor nu mai sunt persoane de culoare, sunt numai albi din cartierele periferice. Şomajul si saracia indreapta miscarea spre rasism. Ajung sa fie racolati de grupuri teroriste, iar ziarele le atribuie agresiuni impotriva emigrantilor. Dar nu toti skinheads au fost sau sunt rasisti si violenti.
„Capetele rotunde", din vremea lui Cromwell
Cuvântul skinhead (tuns la piele) provine de la englezul „skin" - care inseamna piele - si „head", cap. La origini, cuvântul englezesc combinat desemna un tânar proletar britanic tuns foarte scurt. In timpul Razboiului Civil din Anglia (1642-1649), partizanii Parlamentului, condusi de Oliver Cromwell, au fost numiti „capete rotunde" de catre dusmanii lor, din cauza ca purtau parul scurt, spre deosebire de pletele lungi ale aristocratilor, partizani ai regelui Carol I Stuart.
Asemanarea cu skinheads se opreste aici, deoarece partizanii lui Cromwell, chiar daca majoritatea faceau parte din zona populara, erau inainte de toate protestanti puritani ce refuzau pretentiile absolutiste ale regelui si restabilirea catolicismului in Anglia. Skinheads se pot incadra insa in definitia termenului similar care a aparut in secolul XX in presa din Marea Britanie.
Cuvântul desemna tineri vagabonzi proveniti din cartierele sarace, care purtau parul scurt. In acceptiunea moderna, skinhead este unanim acceptat pentru desemnarea celor care fac parte din miscarea de tineret aparuta la sfârsitul anilor 1960.
Miscarea a prins si in Europa de Est
Un skinhead din Ungaria, arestat luna trecuta in cursul ...
In ultimii ani, se constata un interes tot mai mare pentru subcultura skinheads, apar skinheads in aproape toate regiunile globului.
Fenomenul este prezent din ce in ce mai mult in Malaysia si Japonia. In Malaysia se estimeaza ca ar fi peste 5.000 de skinheads, iar in Japonia ar fi mai multe grupuri de skinheads decât in toata Europa. "Capetele rase" sunt destul de raspândite si in estul Europei, dupa caderea comunismului, mai ales in Polonia si Cehia.
Mai nou sunt si in Ungaria, care numara acum peste 200 de skinheads antirasisti. Pare ciudat ca in tari precum Rusia si Polonia, tari care au suferit mult in timpul ocupatiei naziste, majoritatea skinheads sunt neonazisti. In România se vorbeste foarte putin de subcultura skinheads, desi tinerii atrasi de aceasta nu lipsesc cu desavârsire.
Expertul Dick Hebidge, din Marea Britanie - tara de origine a fenomenului - spune ca "astazi, stilul skinhead are mai degraba tendinta de a deveni o miscare internationala pro-albi". El adauga ca, in 2007, "este din ce in ce mai greu sa devii skinhead in deplina inocenta, adica sa ignori ascociatiile pe care le fac cei mai multi oameni intre skinheads si militantii rasisti de extrema dreapta".
De la muzica la politica
Astazi, miscarea skinheads este profund divizata si heteroclita. Dar este dificila diferentierea tinerilor care o imbratiseaza, in conditiile in care codurile vestimentare sunt similare, in ciuda tendintelor politice foarte diferite. Subcultura skinheads este fundamentata, insa, pe un suport muzical. Textul cântecelor, coperta discurilor, logourile si sloganele permit localizarea politica.
Skinheads de extrema dreapta sunt asociati adesea cu ...
Sensibilitatile politice ale „capetelor rase" merg de la extrema stânga la extrema dreapta, trecând prin stânga si dreapta clasice. Unii sunt democrati, altii sunt atrasi de discursurile radicale ale dictaturilor de tip marxist-leninist sau national-socialist.
Unii sunt rasisti, altii antirasisti. Unii sunt atei sau agnostici, altii au imbratisat alte religii. Dincolo de marea diversitate, exista un numitor comun: sunt, in general, indivizi proveniti din clase sociale modeste sau de mijloc si sunt mândri de originile lor sociale. Sustin o echipa de fotbal, a orasului sau a tarii lor, sunt predispusi spre provocare si incaierare, se implica in activitati legate de muzica sau fotbal.
Atractia extremei drepte
Odata cu aparitia muzicii punk-rock, in 1977, si a somajului care a afectat Europa in anii 1970, miscarea skinheads s-a politizat in mare parte. A inceput marea opozitie, in plan muzical, intre skinheads de extrema dreapta si cei de extrema stânga, primii fiind sedusi de textele neonaziste ale grupului Skrewdriver, ceilalti, de trupe precum The Class sau The Oppressed.
Unii skinheads au fost atrasi de partide de extrema dreapta traditionaliste, cum ar fi Frontul National sau Miscarea Nationala Republicana in Franta. Nationalismul uneori exacerbat i-a apropiat pe unii de miscarea White Power (rasista si nazista). Altii se opun Islamului sau imigrantilor maghrebieni, pakistanezilor, turcilor…
Naziskins, rasisti - SHARP, antirasisti
Dintre skinheads de extrema dreapta fac parte naziskins sau „Boneheads" (care este un termen peiorativ). Ei au fost foarte activi in Franta anilor 1985-1995. Sunt vizibili in Scandinavia, Germania de Est (fosta RDG), in unele regiuni din SUA (organizati in retele impreuna cu alte organizatii, cum ar fi Ku Klux Klan), in Europa de Est (indeosebi in Rusia, Polonia si Serbia).
Look-ul naziskins se distinge de aspectul skinheads original. Tinerii extremisti poarta imbracaminte paramilitara, insemne naziste (svastica sau crucea celtica etc). Sunt acuzati adesea de agresiuni care ajung pâna la crime. In cadrul miscarii skinheads de extrema stânga este incadrata uneori miscarea SHARP (Skinheads Against Racial Prejudice).
Dar nu toti tinerii din aceasta categorie se recunosc a fi inregimentati politic sau de stânga. In anii ’90, skinheads SHARP francezi au fost apropiati de Ras ‘Front. In SUA, skinheads SHARP au manifestat impotriva rasismului si homofobiei.
Anarhistii RASH
Fondata la New York, la inceputul anilor ’90, miscarea RASH (Red and Anarchist Skinheads) regrupeaza redskins (skinheads de extrema stânga) europeni si latino-americani. Cea mai mare parte a skinheads RASH graviteaza in jurul miscarilor anarhiste.
Dintre skinheads de extrema stânga fac parte si italienii din Banda Bassotti, Erode, Los Fastidios sau Nabat, germanii Stage Bottles, grupurile catalane marxiste Opcio K-95 si Pilseners, madrilene Kaos Urbano, Guerilla Oi! sau Non Servium, bascii Suburban Rebels sau Mossin Nagant, grupurile pariziene Brigada Flores Magnon si Ya Basta! sau Los Foiros si Redweiler din Bordeaux.
