Afisand o mina protocolara, distanta, poate si din cauza curentului de aer rece ce strabatea sala, spectatorii au inceput, insa, sa se incalzeasca inca de la ridicarea cortinei. Decorul, foarte sugestiv pentru reflectarea mesajului spectacolului propus, Craciun vienez, a dezmortit mai intai atmosfera. Apoi, "valurile" creatiei celor doi Strauss, apreciata de compozitori "seriosi" - Brahms, Mahler, Ravel ori Borg - a fi "chintesenta sunetului tip vienez" ce a influentat "intr-o maniera imposibil de neglijat intreaga muzica", au inceput sa "inunde" sala, sfarsind prin a acapara si cele mai retinute sau, de ce sa nu o spunem, snoabe prezente. Urmand exact indemnul din una dintre ariile cantate din opereta "Liliacul": "Fericit sa poti uita tot ce pare a nu se schimba". Cine au reusit aceasta performanta? Desigur, muzica spumoasa, plina de bucuria vietii i-a imbatat pe spectatori.
Dar sarmanti au fost si membrii grupului cameral "Metropolitan", parte componenta a Orchestrei simfonice a Radiodifuziunii din Praga, cei ai trupei de balet "Strauss", stralucitori, solistii Lenane de Montiel, Liuba Vaillant si Peter Reimer, prezente scenice vocale cum Bacaul nu a mai vazut de vreo 30 de ani, de pe vremea cand marele bariton roman Nicolae Herlea interpreta, tot pe scena Casei de cultura, rolul tatalui Violetei din opera "Traviata" de Verdi. Au contribuit, de asemenea, intreaga recuzita scenica si, in special costumele balerinilor si solistilor, special create pentru grandioase spectacole de opera. Semn si acesta de profesionism, de respect pentru spectatori pe care nu prea il percepem in punerile in scena romanesti. Instrumentistii au dovedit, din nou, ca orchestrele pragheze se pricep de minune sa interpreteze piesele celor doi Strauss. Ceea ce ii deosebeste de alte grupari muzicale valoroase este faptul ca reusesc sa faca auzite, printr-o "alchimie" proprie, nu doar notele valsurilor, polcilor, cadrilurilor, galopurilor si marsurilor, ci si ceea ce se ascunde in spatele acestora: o molipsitoare tonifianta stare de bine, ce fortifica mintea si trupurile apasate de stresul preocuparilor noastre zilnice. Atmosfera de bucurie a sufletului a fost intretinuta si de seful de orchestra, Jan Pellant. "Dansand" cu instrumentistii sai, el transmitea publicului o stare de veselie speciala, despre care multi spectatori afirmau la finele spectacolului ca uitasera sau nici macar nu stiusera ca ar exista. Putin cam "trecuti", balerinii, foarte buni profesionisti insa, au reusit printr-o tehnica impresionanta sa suplineasca "rugina" fizica fireasca varstei, aducand savoare si culoare melodiilor cu totul diferite, inlantuite ca perlele intr-un sirag. Spre deliciul spectatorilor ce au privit cu incantare o modalitate de exprimare artistica - balet - "rara avis" pe o scena bacauana. "Compozitiile mele nu se pot canta cu voce", protesta Johann, dar Jetty, tenacea si increzatoarea sa sotie-manager, i-a dus in taina o serie de melodii unui libretist. Cand isi aude melodiile pe scena, Strauss este atat de placut surprins incat accepta sa compuna operete. Si asa apar "Liliacul", "Voievodul tiganilor", "Sange vienez". Ariile celebre din aceste creatii au fost audiate, pe viu, si de bacauani. Intr-o maniera sclipitoare. Nu numai prin interpretarea vocala, ci si prin prezenta lor scenica. Soprana de coloratura, cu o voce in care acutele sunau curat, Lenane de Montiel pare a fi o interpreta ideala pentru personajele sprintare din operetele lui Strauss fiul. Soprana Liuba Vaillant a incantat cu o voce avand un timbru de o rara frumusete. Eleganta, cu un fizic de prezentatoare de moda, nebeneficiind de o capacitate toracica deosebita, ea isi atrage aprecierile datorita unei tehnici vocale deosebite. La fel Petre Reimer. Avand o infatisare mai mult de cantaret de hip hop, ras in cap, tenorul slovac, prezenta notabila la fel ca si colegele sale pe mari scene lirice ale lumii, a surprins nu numai prin vocea sa curata, ci si prin dinamica asigurata interpretarilor sale. A "joglat" cu melodiile, dar a si dansat si chiar a executat un numar de acrobatie. In concluzie, cei trei solisti au racordat inimile spectatorilor la "tactul" inimii lui Strauss fiul, dar le-a si trezit dorinta de a vedea "pe viu" opera sau opereta, genuri muzicale apreciate de organizatorii artistici din Bacau a fi "desuete" ori "neatractive". A fost o seara magica pentru cei prezenti, a carei "imagine" elocventa o transcriu dupa vorbele unuia dintre spectatori: "E mare veselie acum in sufletul meu. Imi trec prin minte obsedant melodiile sprintare, iar inima, bucuroasa si ea, bate ritmul acestora. Si eu sa ma duc tocmai acum la culcare ?". Daca directorul Casei de cultura, Gheorghe Huluta, merita felicitari pentru ca a reusit sa aduca in Bacau un asemenea spectacol, impresarul roman, ce nu a dorit sa-si spuna numele, a dovedit lipsa de respect fata de public, fie si numai pentru ca nu a catadixit ca la un asemenea eveniment sa tipareasca programe de sala, asa cum se petrece in orice loc civilizat din lume. Spectacolul artistilor cehi va fi prezentat, joi, 20 decembrie, si in Bucuresti.
