1. Nascut in 1841 la Limoges, intr-o familie modesta (tatal sau era croitor) viitorul artist plastic a fost nevoit sa lucreze inca din adolescenta, asa ca dupa ce abandoneaza din lipsa de bani visul de a deveni un celebru cantaret (se pare ca avea o voce foarte buna, cantand in corul bisericii parohiale) incepe sa lucreze. La doar 13 ani putea fi vazut lucrand ca decorator de portelanuri pentru fratii Levy, mai tarziu amintindu-si ca a fost o ucenicie grea, obositoare, dar o excelenta scoala pentru un pictor. Chiar daca trebuia adesea sa redea acelasi model pe mai multe piese de portelan - mai tarziu va picta si evantaie, jaluzele, orice pentru a exersa si a castiga niste bani - nu erau acceptate erori, asa ca prin vointa si exercitiu a ajuns sa isi maturizeze tehnicile si procedeele mai bine decat sub indrumarea unui profesor. 2. La fel ca majoritatea artistilor care ajungeau la Paris si Renoir isi va petrece aproape orice ora libera la Luvru, initial ca vizitator fascinat, apoi, pe masura ce se dedica tot mai mult artei, realizand copii dupa lucrarile maestrilor. Se va inscrie la Academie des Beaux-Arts in 1862 si va lucra in atelierul pictorului Charles Gleyre, insa principala influenta va fi prietenia cu noii artisti, dintre toti probabil cel mai important fiind Claude Monet. Printre colegii sai avea sa se numere si pictorul Nicolae Grigorescu.
3. Primul sau mare succes a fost participarea in 1874 la prima expozitie impresionista (denumire care avea sa devina dintr-o ironie un renume), unde Renoir a prezentat in fata publicului nu mai putin de sase lucrari. Daca prea putini dintre critici au fost placut impresionati de noul stil pictural, iar publicul nu a facut exceptie, pentru Renoir a fost prima confirmare ca nu este doar o iluzie, o simpla pasiune pentru orele libere, ci chiar profesia sa. Si chiar daca ulterior nu vor lipsi atacurile din partea criticilor va continua sa picteze si sa deseneze intr-un ritm impresionant pentru un artist foarte atent cu ceea ce lucra, fiecare detaliu, oricat de mic, avand rolul si functia sa.
4. Incercand sa vada cat mai multe dintre lucrarile artistilor sai preferati si sa descopere orasele unde acestia au trait si au lucrat Renoir a calatorit foarte mult prin Europa si partea de nord a Africii, a vizitat marile muzee unde isi petrecea ore intregi bucurandu-se de lucrarile lui Titian, Rafael sau Velazquez, a avut sansa sa ii intalneasca pe
unii dintre artistii si muzicienii epocii. Un admirator al lui Wagner, nu doar s-a bucurat sa il cunoasca in persoana, dar a si realizat unul dintre cele mai bune portrete ale acestuia. Interesant este ca a reusit un adevarat record - perfect pe gustul nerabdatorului muzician - si a terminat lucrarea in putin peste 30 de minute, iar tabloul din 1882 poate fi vazut astazi la Musee d'Orsay. 5. Daca initial si Renoir a angajat tinere modele mai tarziu, dupa ce s-a casatorit si a avut copii, acestia si sotia artistului aveau sa slujeasca adesea drept modele. Nu era ceva neobisnuit pentru tinerele care pozau artistilor boemi din Paris sa aiba legaturi de durata cu acestia sau chiar sa aiba copii impreuna, si se pare ca nici Renoir nu a fost o exceptie. In jurul anului 1867 toti cei care il cunoasteau stiau deja de legatura acestuia cu tanara si frumoasa Lise Trehot, care i-a pozat in repetate randuri si, se presupune, ar fi fost si mama primului copil al artistului, pe care acesta nu l-a recunoscut si de care a refuzat sa vorbeasca vreodata. Ulterior, cand devenise deja un artist cunoscut si de succes, Renoir a fost atras mai mult de spatiul intim si traditional al familiei clasice, pe care nu il gasea ca alti colegi de generatie sufocant si steril, ci dimpotriva.
6. Regizorul, producatorul si actorul de film Jean Renoir, unul dintre copiii pictorului, a donat o parte dintre lucrarile mostenite de la tatal sau mai multor muzee, dar a fost nevoit sa vanda o parte pentru a-si finanta unele dintre proiectele cinematografice de inceput. Cel la care nu ar fi renuntat vreodata era un luminos si reusit portret infatisandu-l adolescent, in costum de vanatoare, despre care spunea ca este probabil tabloul cel mai drag din cele facute de tatal sau.
7. In ultima parte a vietii prolificul Renoir a suferit de artrita reumatoida, care cel putin teoretic ar fi trebuit sa il impiedice nu doar sa picteze, dar si sa faca gesturi banale, marunte, de zi cu zi. Pe masura ce boala avansa pictorul a incercat mereu sa gaseasca tratamente si solutii salvatoare, in final ajungand sa lucreze cu pensula pur si simplu legata de mana ce nu il mai asculta. In 1919, ultimul an al vietii, va avea bucuria de a vedea una dintre lucrarile sale la Luvru, muzeul in care isi petrecuse atat de multe ore in tinerete realizand copii dupa lucrarile marilor maestri pe care ii venera.
Foto: wikipedia.org, biography.com
