Un bestseller care i-a incantat pe critici si a fost deja tradus in mai multe limbi, o poveste de dragoste in care se intalnesc Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Voltaire, toate parti dintr-o naratiune melancolica, cu un final previzibil, inevitabil, atat de trist si de temut. Iubirea dintre Tina si Vasco a parut nu doar unica si desfasurandu-se intr-un spatiu livresc si ideal, dar suficient de puternica pentru ca pe langa intalniri, un limbaj propriu, secrete, locuri doar ale lor si acele fragmente de rutina ce ajung sa construiasca o relatie, naratorul sa introduca si elemente poate socante pentru un viitor lector. In definitiv cate povesti de dragoste ajung in fata judecatorului de instructie, unde sunt depuse probe ce par desprins mai curand dintr-un basm fantastic, teribil de postmodern?
Unii ar fi adus chitante, scrisori (mai demult) si printuri cu mesaje infidele, tradatoare, conversatii online si dovezi ale instrainarii, dar aici un caiet cu haikuuri delicate si stricte, alaturi de sonete mai mult sau mai putin inspirate, dar si arma lui Verlaine, ajung dovezi, marturii, stupefiante elemente ale realului fictional. In definitiv este un fir narativ in care inima lui Voltaire, pretioasa relicva laica si scandaloasa, a fost furata de la Biblioteca Nationala a Frantei. Si nu pentru vreo cauza a unui ONG, ci pentru a deveni un macabru si totusi atat de romantic dar. Dincolo de povestea celor doi, este analiza unui esec dureros, o metamorfoza a unei mari iubiri intr-un ansamblu de intamplari, nume si locuri, o trecere de la frenezia inceputurilor la banalizarea obisnuintei si la luciditatea insuportabila a finalului. O intamplare ajunsa la capat si care este povestita cu tristete, amuzament, dor si dorinta de eliberare.
Francois-Henri Deserable, Stapanul si cuceritorul meu, editura Humanitas Fiction, 2022