Care este convietuirea între un produs cultural si reclama? Putina lume realizeaza înca în România ca una din formulele de supravietuire decenta a unei institutii culturale poate fi rezolvata si pe aceasta cale: alaturarea, oficiala, a produselor publicitare. Daca în ceea ce priveste spectacolele si emisiunile de televiziune aducerea de publicitate si de sponsori este o conditie sine qua non, în alte domenii acest act este înca timid si fara eficienta.
Sa ne amintim cum arata o contracoperta sau chiar copertile exterioare ale unor carti aparute în România în perioada interbelica : casetele publicitare staruiau fara niciun complex. Foarte multi editori se plâng astazi ca nu pot tipari anumite titluri, dar aproape nimeni nu cauta sponsori ori, pur si simplu, publicitate. Notam mai jos câteva date despre ceea ce se petrece în Occident în acest domeniu. Deja este o practica uzuala aceea de a introduce legal în anumite filme reclama la diferite marci: fie ele hoteluri ori restaurante, fie bijuterii, cosmetice, bauturi, produse alimentare. Ceea ce se întâmpla în Statele Unite sau în India : ca sa numim doar doua dintre cele mai puternice industrii cinematografice - nu este decât o adaptare, fara complexe, la realitatile în care traim.
`American Psycho" , deschizator de drumuri
Dorind poate sa bata saua ca sa priceapa calul, colegii nostri de la revista `România literara" au publicat de curând (nr. 1/12 ianuarie 2007) un articol pe aceasta tema. Ei noteaza faptul ca serviciile de marketing ale marilor firme au facut un pas si mai curajos: au apelat la mari scriitori pentru a introduce efectiv în substanta cartilor marcile pe care le reprezinta. Astfel, cunoscutul roman "American Psycho", scris de Brest Eston Ellis, a fost un deschizator de drumuri prin momentele în care anumite marci erau citate apasat pentru a caracteriza societatea de consum devenita deja de hiperconsum pentru tinerii din New York. Aceasta forma de reclama s-a consumat initial fara forme legale. Astazi, peisajul cultural american a oficializat cu dezinvoltura ceea ce oricum exista.
Reclame la haine si produse cosmetice
Editura Polirom a tradus deja câteva carti din asa-numita literatura "sic" pentru femei, carti care contin astfel de reclame la haine, produse cosmetice etc. Iata doar trei exemple pe care ni le-a dat criticul Bogdan-Alexandru Stanescu: "Diavolul se îmbraca la Prada", "Blonde de milioane" si "Jurnalul lui Bridges Jones". Acelasi fenomen se petrece în Occident cu anumite produse electronice, cu marci de alcool s.a. care se gasesc în romane politiste de succes. Evident ca aceste marci se pot regasi si întâmplator pentru a aseza personajele într-un anume context. Lucrurile au luat o întorsatura oficiala în momentul în care editorul si scriitorul au realizat ca faptul poate deveni o afacere. Au aparut astfel primele mari contracte: editura americana Running Press, filiala a grupului Perseus Books, a realizat un contract cu marca de cosmetice Cover Girl (membra a grupului Procter&Gamble) : se arata în "România literara". Rezultatul contractului a fost romanul "Cat’s Book", avându-i ca autori pe Sean Steward si pe Jordan Weisman. Evident, conform contractului, marca respectiva este citata de mai multe ori.
În industria cartii au fost si câteva scandaluri pornite de la acest subiect. Astfel, se presupune ca firma de bijuterii Bvlgari ar fi platit-o pe scriitoarea Fay Welton pentru a scrie romanul "The Bvlgari Connection". Un alt exemplu : lasat cu scandal : a fost cel în care lantul de hoteluri Hilton ar fi comandat, se pare, romanul "Mostenitorii", scris de Freddy Woets. Iata de ce aceste întelegeri se fac oficial astazi si toata lumea are de câstigat. Cât despre scriitorii români, chiar daca unii au succes, aceste parteneriate par de domeniul SF-ului.
