Piesa mea de teatru este in acelasi timp o ancheta pe urmele unui concept misterios si o incercare de a demonstra ca dadaismul s-a prelungit in aventura comunista. Faptul ca Lenin a locuit la Zürich, chiar pe aceeasi strada unde se afla Cabaretul Voltaire si chiar in saptamanile cand s-a nascut miscarea Dada, este o imensa ironie a istoriei. Scriitorul francez Dominique Noguez a dedicat o intreaga carte acestei „coincidente” si marturisesc ca m-am hranit mult din supozitiile sale plasandu-l pe Lenin in piesa mea. Da, cred ca Lenin, fara sa vrea, a fost un dadaist. Poate ca a luat de la Cabaretul Voltaire, unde se pare ca a fost vazut cel putin o data, un virus ireversibil, pe care l-a transmis apoi intregii familii de revolutionari, astfel incat, pana la urma, acestor oameni le-a iesit totul pe dos (si cu o suta de milioane de morti ca pret uman al experientei lor).
Sa nu ne intristam insa. Piesa mea este o comedie despre un secol tragic. Rasul dadaist mi se pare a fi un instrument de intelegere a modului in care avanseaza istoria (un pas inainte, doi pasi inapoi) precum si a manierei in care se apropie si se indeparteaza omul de ceea ce ar trebui el sa fie el cu adevarat.” (Matei Visniec)
Octombrie 2016.
