Spatiul spiritual – Brazda
Expozitie Paula Ribariu
26 februarie – 15 martie 2015, Sala Tancred Banateanu
Notatii la interpretarea universului meu in cadrul expunerii „SPATIUL SPIRITUAL – BRAZDA“ la Muzeul National al Taranului Roman
INTRUCHIPARE – forma inainte de intrupare
INTRUPARE – forma saturata ca substanta (iesire in lumina)
INTRUCHIPARE – dupa intrupare
Intruchiparile nu personifica prin forma lor simboluri folclorice sau mitice, legendare, credinte populare stravechi, nu ilustreaza. In cadrul Rostirii, ele sunt forme – concept ale unei trepte arheice care au prezenta si existentialitate. Ele sunt semne-litere ce alcatuiesc ROSTIREA, releva o „frazare“ in campul indiferentei naturii; dar sunt – in masura in care trezesc adevaruri existentiale –, frazari ale devenirii sau esuarii Fiintei.
Arheul este cel mai vechi „statut“ al Devenirii, purtand cu el potentele unei dezvotari vii.
BRAZDA este un arheu al perpetuarii naturii, dar si un ARHEU al pastrarii, adapostirii TRECUTULUI fiintial.
Intruchiparile apartin in acelasi timp: cuvantului, ca si unor stravechi rostiri populare, sunt concepte purtatoare de rostiri.
Toate formele evanescentului de dupa moartea intruparii devin „intruchipari“ ale pierderii trupului. Astfel „girezile“ pe camp sunt intruchipari ale prezentei in gandirea taranului, formele lor exceptionale sunt nu mai putin rostuite pentru hrana vitelor.
Intruchiparile sunt forme care definesc nesaturatia unei intrupari, ele sunt mai de graba o stare: durerea, bucuria, taria, sub semnul carora se petrece intruparea.
Caracterul unui discurs cult (care aduce cu el toate cunostintele acumulate „despre ceva“) de-a lungul istoriei timpurilor se deosebeste de acela al meditatiei. Ea nu preia „ceea ce stim despre ceva“, nu incapsuleaza intr-un sistem deja esalonat, nu deschide, nu releva o noutate ci un nestiut universal.
Elibereaza un cuprinzator „pe mai departe“.
Expozitiile mele demonteaza „inchisorile sensului“ deja acceptat. (Nu construiesc sanctuare, ci, releva bogatia de prezente rostitoare in care traiesti ca universal.
De aceea nu pot da un „comentariu“ al vorbelor goale, in spatiul artei contemporane ele nu pot fi citite decat pe palierele neintelegerii mediocre, chiar daca laudativa…
Cu-atat mai aiuritor cu cat durerea lumii si moartea sunt stalpii de rezistenta a unei gandiri plina de grija.
Oricum, spatiile mele spirituale pornesc de la poemele de intemeiere care sustin nestirbit Fiinta Romaneasca.
Nivelul folkloric nu poate constitui o intelegere a „Spatiului spiritual“, dar ancestralul poate initia orientarea devenirii… si a intelegerii ei…
Martie 2015
