Unul dintre cele mai reusite portrete (sau portrete duble, tinand cont de prezenta, intr-o maniera specifica pentru Frida Kahlo, a figurii lui Diego Rivera, sotul artistei), lucrarea a fost terminata in 1949 si face parte dintr-o serie ce poate sa socheze si sa intrige, dar i-a fascinat pe critici si experti, ca si pe admiratorii pictoritei. Fascinata de portret si mai ales de autoportret, cea care spunea ca s-a pictat atat de des pe sine pentru simplul motiv ca petrecea atat de multa vreme singura, Frida Kahlo a reusit de fiecare data sa includa in fiecare compozitie de gen elemente simbolice, adesea suprarealiste, cu o mistica profund personala si trimiteri la mitologia azteca si nu numai, prezentandu-se adesea ca vulnerabila, ranita, suferind (ceea ce era o realitate) fizic si mai ales luptandu-se cu durerea emotionala, in buna masura din cauza relatiei dificile cu Diego Rivera, marcata de certuri, despartiri si infidelitati de ambele parti.
Foto: sothebys.com
