Simeon Solomon (9 octombrie 1840 - 14 august 1905), pictor englez.
Provenit dintr-o familie de evrei ortodocsi, avea sa devina un admirator al perioadei tarzii a lui Rossetti, care l-a influentat decisiv. Doi dintre cei sapte frati ai pictorului aveau sa devina la randul lor artisti : Abraham Solomon si Rebecca Solomon. Dar Simeon s-a impus ca cel mai talentat dintre membrii familiei, dovedind inca din copilarie talent si pasiune pentru arta. Cum si-a pierdut tatal la o varsta frageda, fratele sau Abraham avea sa joace rolul acestuia, fiind in acelasi timp un mentor artistic.
Simeon s-a inscris la Academia lui F.S. Cary in 1852, apoi s-a inscris din 1856 la Academia Regala. A preferat sa abordeze un stil prerafaelit, la moda. Datorita influentei lui Dante Gabriel Rossetti, cu care s-a si imprietenit, a evoluat rapid si s-a impus in lumea artistica mai ales datorita calitatii desenului. Originea sa evreiasca l-a determinat sa se inspire atat din Vechiul Testament cat si din viata cotidiana a evreilor.
Incepand din 1860 a realizat numeroase tablouri in ulei, desene, majoritatea cu teme religioase, infatisand adesea ritualuri iudaice, dar si subiecte clasice si alegorice. Solomon reusea ca in compozitiile sale sa imbine intr-o maniera originala stilul prerafaelit si principiile estetice.
Din pacate cariera sa a fost practic distrusa in februarie 1873, cand artistul a fost arestat si acuzat de homosexualitate, iar reputatia sa nu a mai putut fi reconstruita. In ultimii ani ai vietii, alungat si renegat de multi dintre fostii sai prieteni si indepartat de codul moral victorian (chiar daca fusese eliberat, iar acuzatiile retrase), Solomon s-a imbolnavit de depresie. S-a intretinut cu greu din vanzarea la preturi modice a tablourilor si a murit in 1905.
