Povestea unui geniu captiv in infernul sau personal, pe care l-a construit aproape fara sa isi dea seama, “Solar” este istoria vietii lui Michael Beard, un fizician care a reusit deja sa castige Premiul Nobel, si de atunci, de ani buni, isi foloseste notorietatea pentru a se bucura de viata. Este un invitat obisnuit al conferintelor si simpozioanelor (totul pentru sume deloc de neglijat), stie sa vorbeasca in fata salilor pline si mai ales sa isi vanda pe bani buni prezenta si prestigiul, a primit deja un numar impresionant de diplome din partea celor mai prestigioase universitati, iar pentru tinerele generatii de cercetatori este un model si un exemplu. Nu prea multi stiu insa ca dincolo de imaginea omului de stiinta cu umor si o doza serioasa de nonconformism Beard este in esenta un om cu totul nefericit.
Frivol si afemeiat, a ajus deja la cea de a cincea casnicie (desi presa mondena nu este tocmai interesata de viata personala a unui fizician, fie el si laureat Nobel), care isi traieste agonic ultimele clipe. Nu e prima data cand se intampla. Daca ar fi un experiment de laborat pentru Beard ar fi deja plicticos, pentru ca a mai trait aceasta experienta. Numai ca de aceasta data, spre surprinderea lui, totul s-a schimbat. Sotia este cea care traieste o alta poveste de dragoste, iar omul de stiinta respectat, adulat si invidiat realizeaza cu stupefactie ca inca o iubeste si o vrea inapoi. Nu poate manipula lucrurile, nu se poate folosi de titlurile sale stiintifice si nu mai poate repara greselile deja facute, asa ca Beard este prins intr-un spatiu plin de suferinta si neliniste, intre cariera sa si viata personala deja insuportabila, cautand cu disperare o evadare sau, si mai bine, o solutie. Si daca aceasta, oricat de iluzorie sau de putin probabila, ar putea nu doar sa ii salveze casnicia, dar odata cu aceasta sa salveze intreaga lume de la dezastru?
Ian McEwan, Solar, editura Polirom, 2021