Monumentul "Maica Smara" din parcul Cismigiu din Bucuresti, sculptor: Mihai Onofrei
Scriitoare, traducatoare si publicista, Smaranda Gheorghiu s-a nascut la Targoviste pe 5 octombrie 1857. S-a numarat printre initiatoarele miscarii feministe si a facut parte din mai toate societatile culturale ale vremii. Smaranda urmeaza clasele primare la o scoala particulara din orasul natal, iar in 1870 devine eleva a scoalii Centrale de Fete din Bucuresti.
Casatorindu-se cu poetul George Garbea, Smaranda este incurajata de acesta sa scrie si sa publice. Astfel, in anul 1881 isi face debutul publicistic in paginile Literatorului cu o traducere din E.A. Poe. Prima placheta de versuri, "Din pana suferintei", ii apare in 1888.
Colaboreaza cu versuri si articole la mai multe ziare si reviste, printre care se numara "Convorbiri literare", "Revista literara", "Generatia viitoare", "Romanul", "Tribuna", si "Universul". De cele mai multe ori semneaza cu pseudonimul Smara, dar acesta nu este singurul pseudonim folosit, Smaranda Garbea, Smaranda Garbiniu, Frusinica si Baba Visa sunt alte cateva.
A participat la mai multe congrese internationale: Congresul pentru Pace al Uniunii Universale a Femeilor (1900), Congresul Latin (Paris, 1902), Congresul educatiei familiale (1913) si a fost membra a unor organizatii culturale ca "Dante Alighieri", "Storia et Arte di Roma" si "Alianta Universala a Femeilor". Datorita actiunilor de binefacere a fost numita de Veronica Micle, Maica Smara.
Smaranda Gheorghiu este autoarea a numeroase volume, a scris nuvele: Novele (1890), Dumitrite brumate (1937), romane: Fata tatii (1912), Baiatul mamei (1917), Domnul Badina (1931), jurnale de calatorie, povesti pentru copii, versuri si piese de teatru: Mirza (1904), Dorul de tara. Meseriasii. La 24 Ianuarie. Ispasire (1905), Stalpi de paza (1906). Smaranda Gheorghiu a murit pe 26 ianuarie 1944 la Bucuresti.
Sursa foto: Wikipedia
A.I.
editor artline.ro
