Max Slevogt (8 octombrie 1868 - 20 septembrie 1932), pictor impresionist german, ilustrator.
Tatal sau a murit cand Slevogt avea doar doi ani. Mama s-a mutat la Wurzburg, unde artistul isi va petrece copilaria si adolescenta. Datorita relatiilor familiei locuieste o perioada la Pfalz, apoi in casa din Landau a unei matusi si in final se muta la Neukastel. Se pregatise sa devina muzician, dar a inceput sa studieze pictura la Akademie der Bildenden Kunste din Munchen in 1885. Printre colegii sai s-au numarat viitori artisti importanti, precum Gabriel von Hackl, Karl Raupp sau Ludwig Herterich.
In 1889 studiaza timp de un semestru la Academie Julian din Paris, fiind insa prea putin influentat de impresionistii atunci in voga, al caror stil nu il atrage. Pleaca in Italia in 1890, impreuna cu pictorul Robert Breyer si incepe sa lucreze ca artist independent la Munchen. In 1893 va participa la prima expozitie a grupului Sezession din Munchen cu o lucrare intitulata "Scoala de lupte", care a fost la un pas de a fi refuzata, fiind considerata "imorala". In urmatorii ani va starni nenumarate alte controverse prin lucrarile sale, considerate vulgare de cercurile conservatoare din Munchen.
Colaboreaza si in presa, cu publicatiile Jugend si Simplizissimus, ceea ce a dus la dezvoltarea si popularizarea lucrarilor sale de grafica. In 1898 se casatoreste cu Antonie Finkler, o veche prietena. In acelasi an pleaca la Neukastel si apoi la Amsterdam, pentru a vedea o expozitie Rembrandt, fiind insotit de Karl Voll, reputat istoric al artei. Acesta va scrie si prima monografie dedicata artistului, publicata in 1912.
