Astazi, incepand cu orele 10.00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr.12, Sala Mihai Viteazul, se va desfasura Simpozionul "Muzeul National de Istorie la 40 de ani. Momentul ZERO – 8 mai 1972".
In cadrul simpozionului vor lua cuvantul fosti cercetatori si muzeografi care si-au dedicat intreaga cariera acestei institutii dar si specialistii actuali ai muzeului. Simpozionul va fi urmat de vernisajul unei expozitii foto-documentare.
Ideea infiintarii unui muzeu national de istorie reprezentativ a fost vehiculata de multe ori dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. In 1968 s-a creat cadrul legal corespunzator pentru organizarea Muzeului National de Istorie, prin Hotararea nr. 1448 din 03/07/1968, a Consiliului de Ministri al Republicii Socialiste Romania (urmata de Hotararea Consiliului de Ministri al Republicii Socialiste Romania privind infiintarea de Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste Romania, din 20 martie 1970).
Pentru constituirea patrimoniului muzeului se avea in vedere transferarea tuturor pieselor de valoare republicana, sau, in caz exceptional a copiilor acestora, aflate in muzeele din Capitala si provincie, in colectii particulare si alte altor institutii: Academia Romana, Biblioteca Centrala de Stat, Arhivele Statului, ministere etc. Pentru sediul muzeului s-a ales cladirea Postei Centrale din Bucuresti (Calea Victorie nr. 12).
Amenajarea s-a facut in ritm accelerat (partea tehnica fiind incredintata Trustului "Carpati" si intreprinderii de Stat "Decorativa"). Comisia de organizare a Muzeului National de Istorie era formata din 35 de personalitati din domeniul istoriei si retelei muzeografice, dar si din reprezentanti ai conducerii P.C.R. Presedinte a fost numit academicianul Contantin Daicoviciu, printre membri gasindu-se nume de seama ale stiintei istorice din Romania: Emil Condurachi, Constantin C. Giurescu, Mihai Berza, Andrei Otetea, Dumitru Berciu, Mircea Petrescu-Dimbovita, Stefan Pascu etc.
Realizarea expozitiei de baza a Muzeului de Istorie al R.S.R. a fost o chestiune foarte complexa. In cadrul acesteia trebuiau expuse obiecte cu o mare relevanta istorica dar, mai presus de aceasta, trebuia sa coabiteze adevarul istoric cu cerintele ideologice. Organizarea expozitiei permanente a presupus amenajarea, proiectarea si realizarea a peste 50 de sali, cu o suprafata expozitionala de 15 000 m.p.; au fost instalate 1 500 sisteme de expunere in care au fost prezentate cca. 50 000 de valori de muzeu; au fost intocmite 300 de texte explicative de sali si vitrine; alcatuite 64 harti, 80 de grafice, 9 000 de etichete.
Prima forma a expozitiei permanenta a fost organizata in 40 de zile! S-a lucrat aproape zilnic cate 14 – 16 ore. Expozitia permanenta a Muzeului de Istorie a R.S.R., asa cum a rezultat, era intinsa in 50 de sali (de la Paleoliticul Inferior, pana la epoca contemporana), la care se adaugau Cabinetul Numismatic, Lapidarium-ul si Tezaurul Istoric. Luni, 8 mai 1972, in prezenta conducerii statului, era deschis pentru public cel mai mare si mai important muzeu de istorie din Romania (desi initial se avusese in vedere ca inaugurarea sa aiba loc pe 8 mai 1971, cu ocazia aniversarii a 50 de ani de la infiintarea P.C.R.). In cele patru decenii de existenta, Muzeul National de Istorie a cunoscut mai multe momente de cotitura.
Unul dintre acestea s-a intamplat in anul 1978, cand, pe 23 ianuarie, a fost deschisa expozitia "Dovezi ale dragostei, inaltei stime si profundei pretuiri de care se bucura tovarasul Nicolae Ceausescu si tovarasa Elena Ceausescu, ale amplelor relatii de prietenie si colaborare dintre poporul roman si popoarele altor tari", cunoscuta sub numele de "Expozitia Omagiala". Aceasta ocupa 10 sali la etajul al doilea al muzeului, intinzandu-se pe cca. 2 500 m.p. si era o adevarata "oda" la adresa cuplului Ceausescu. Evident ca, odata cu deschiderea acesteia, spatiul acordat epocii contemporane (perioadei comuniste in special) s-a extins foarte mult, in comparatie cu celelalte perioade istorice. Evident, un alt moment important a fost dupa decembrie 1989, cand expozitia de baza a fost din nou reorganizata, fiind inchisa si, apoi, demantelata expozitia "Omagiala" si regandite celelalte segmente, pentru a corespunde realitatilor istorice si nu influentei politico-ideologice. in anul 2002, expozitia de baza a fost stransa, muzeul urmand sa fie supus unui amplu proces de renovare, consolidare si reamenajare.
Din pacate, in anul 2006 lucrarile au fost sistate si momentul redeschiderii intregului muzeu a devenit o intrebare la care nu se stie, inca, raspunsul. Odata cu acest simpozion, dorim sa readucem in atentie importanta acestei institutii pentru cultura nationala, cu speranta ca lucrurile se vor pune din nou in miscare si ca nu peste mult timp publicul se va putea bucura de toate comorile aflate in patrimoniul Muzeului National de Istorie a Romaniei.
Mai 2012
