Amintindu-si, ca în fiecare an în decembrie (luna nasterii si a mortii premature a poetului), de necesitatea marcarii acestui moment, inginerul Romulus Modoran, directorul I.R.E. Motru, un împatimit al poeziei si al creatiei lui Labis în special, a organizat o întâlnire a pasionatilor de literatura, care, pe parcursul a doua ore, au prezentat viata poetului, aspecte ale operei, au discutat sau au depanat amintiri în legatura cu o epoca apusa a creatiei lirice românesti.
Mihai Popescu, directorul Casei de Cultura, a adus omagiul generatiei sale, pentru care memoria lui Nicolae Labis a fost foarte vie în anii adolescentei.
Maria Murgila, învatatoare la Scoala Generala din Slivilesti, si Maria Barbacioru, bibliotecara la Casa de Cultura din Motru, au realizat dramatizarea unui interviu cu sora poetului.
Ramona Diana Vasilescu, profesoara de literatura la Colegiul Tehnic Motru, a prezentat lucrarea „A cazut o stea”, iar Niculina Chitulescu, coordonator de proiecte si programe educative la aceeasi institutie scolara, a abordat o tema de actualitate culturala în referatul „Tinerii si poezia”. S-a remarcat, de asemenea, interventia profesorului Ion Ularu, de la Scoala Generala nr. 1, care l-a numit pe Labis „un poet al esentelor”. S-au realizat paralele între versurile poetului de la Malini si nume sonore ale literaturii române, ca Eminescu, St. O. Iosif, George Cosbuc, Nichita Stanescu, nefiind trecut cu vederea nici poetul local, Romulus Iulian Olariu.
Au participat la întâlnire elevi, studenti, profesori si chiar lideri sindicali ai minerilor din zona. Astfel, pentru Alexandru Spita, evocarea a fost un prilej de aducere-aminte a anilor copilariei, când versurile lui Nicolae Labis existau în manualele scolare. O mare parte din discutii au avut în vedere absurditatea disparitiei poetului, la numai 21 de ani, moarte care este considerata pâna astazi o enigma, poate si pentru faptul ca publicul cititor nu poate accepta întreruperea brutala a unei vieti care promitea sa ofere atâta bogatie creatoare.
Întâlnirea s-a încheiat cu rostirea ultimelor versuri ale lui Labis, dupa care, ca si în existenta poetului, s-a asternut tacerea: „Pasarea cu clont de rubin/ S-a razbunat, iat-o, s-a razbunat./ Nu mai pot s-o mângâi./ M-a strivit/ Pasarea cu clont de rubin,/ Iar mâine/ Puii pasarii cu clont de rubin,/ Ciugulind prin tarâna,/ Vor gasi poate/ Urmele poetului Nicolae Labis/ Care va ramâne o amintire frumoasa…”
