Simion Mehedinti, academician, personalitate culturala reprezentativa, s-a nascut la 19 octombrie 1869, la Soveja, judetul Vrancea (Putna). Format la scoala lui Titu Maiorescu, a avut un rol deosebit in educarea tineretului prin scrierile sale si prin numeroasele aparitii in fata studentilor romani.
Colaborator la numeroase publicatii, printre care Cuvantul Studentesc, Duminica poporului ori reviste de specialitate Analele Academiei Romane, Buletinul Societatii Romane de Geografie, Anuarul de Geografie si Antropogeografie, Volkermagazin (Germania), devine si director al revistei Convorbiri literare, din 1915 fiind membru titular al Academiei Romane. In primavara anului 1918, odata cu formarea guvernului Marghiloman, devine ministrul Instructiunii Publice.
In calitate de profesor al Facultatii de Litere din Bucuresti, la prima catedra de geografie infiintata in tara, formeaza generatii prestigioase de specialisti: George Valsan, Constantin Bratescu, Vintila Mihailescu si multe alte nume de marca.
Elaboreaza un sistem propriu in geografie, concretizat in lucrarea Terra-introducere in geografie ca stiinta, iar in perioada 1940-1944 colaboreaza cu revista Geopolitica si geoistorie. Este in acelasi timp autorul unui numar insemnat de carti de pedagogie si educatie sociala printre care Alta crestere - Scoala muncii, aparuta la sfarsitul Primului Razboi Mondial, un indreptar pedagogic, conceput in trei parti
- Evanghelia iubirii. Copilul si femeia
- Scoala muncii - Preotul si invatatorul
- Natura si cartea, tiparit pina in prezent in 9 editii.
Una dintre aparitii este cea din anul 2006, la Editura Axia.
Dupa instaurarea comunismului a fost marginalizat si astfel multe dintre lucrarile sale au fost interzise.
