Pentru romanii ce pleaca urechea spre traditie, ziua de 24 februarie poseda o simbolistica ce nu poate fi trecuta usor cu vederea. La aceasta data calendaristica poporul nostru serbeaza Dragobetele, o sarbatoare relativ recenta a dragostei, altoita pe traditii si obiceiuri stravechi.
Dragobetele, numit in traditia populara si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, era un zeu tanar al dacilor sarbatorit in provinciile Daciei la o data fixa din an. Din perspectiva rolului pe care il detinea in societatea antica nord dunareana, Dragobete se identifica cu zeul dragostei din mitologia romana, Cupidon, si cu Eros, zeul iubirii din mitologia greaca.
Sosirea tanarului, fiul Dochiei, este pusa in legatura cu instalarea primaverii si intinerirea naturii insasi. De aici, poate, si denumirile alternative ce i se dau: Cap de primavara, cap de vara. Sarbatoarea Dragobetelui ingemaneaza intru sine inceputul si sfarsitul, incheierea unui ciclu temporal si inceperea altuia care in mod obligatoriu trebuie sa aduca lucruri bune. Din acest motiv, de Dragobete nimeni nu trebuie sa stea posomorat, nici sa participe la galcevi, altfel ii asteapta un an nu tocmai prielnic.
De asemenea, batranii spun ca lacrimile care curg de Dragobete se transforma fiecare in cate un necaz. Ca in orice zi de sarbatoare, si pe 24 februarie trebuie sa ne ferim de lucrurile campului, de treburile grele ale gospodariei dar si de cusut. Cei indragostiti trebuie sa petreaca timp impreuna si sa se sarute in aceasta zi daca vor ca iubirea lor sa ramana vie.
In trecut, daca vremea era mohorata si friguroasa, tinerii de la sat se adunau toti intr-o casa “sa faca de Dragobete”, adica sa petreaca, sa lege prietenii si sa se tina de glume. Sarbatoarea de Dragobete era un prilej pentru comunitate de a afla si ce cununii se pregateau peste an. Nici oamenii mai in varsta nu stateau degeaba, de Dragobete fiind ziua in care trebuiau sa aiba grija de toate orataniile din ograda dar si de pasarile cerului.
In aceasta zi nu se sacrificau animale pentru ca astfel s-ar fi stricat rostul imperecherilor. Fetele mari strangeau de cu seara ultimile ramasite de nea, numita “zapada zanelor” iar apa topita din omat era folosita pe parcursul anului pentru infrumusetare.
In ziua de Dragobete, la sat se organizeaza si “zburatoritul”. Este un eveniment in care baietii alearga dupa fete, sa le prinda si sa le sarute. Odata ce se sarutau, se considera ca incepea relatia lor de dragoste.
I. C.
editor artline.ro
