Ceea ce ignoram insa fie din pura nestiinta, fie din comoditate poate pentru a nu strica imaginea pe care o avem despre sfant, este faptul ca acelasi personaj, intr-un fel de complementarism fericit, dovedeste si o violenta aproape nefireasca atunci cand il loveste pe Arie pentru ereziile acestuia, vrand astfel sa impuna prin forta si, cum ar veni spus, cu de-a sila adevarata credinta.Cum se impaca aceste doua aspecte? Nu cumva se exclud? Daca s-ar exclude, atunci nu am mai vorbi de ele si ar fi fost de mult eliminate din viata sfantului. Prin faptul ca au fost pastrate arata ca sfintenia nu are nici o legatura cu un fel de bunatate dilatata, labartata, care evita orice criteriu intelectual si-i imbratiseaza pe toti muritorii sub o mantie larga. Sfintenia nu inseamna blegeala ci rigoare, putand la o adica sa-l determinepe cel inzestrat cu asemenea atribute sa actioneze necrutator si, precum in evanghelie, sa-i izgoneasca din templupe netrebnici, afaceristi si farisei.Sfantul Nicolae este un asemenea sfantcare a actionat intr-un mod radical.
Faptul ca noi ii edulcoram imaginea nu demonstreaza altceva decat diminuareanoastra intelectuala, ca sa nu zic chiar infantilizarea mintii. Sfintii nostri nu suntniste mosi lacrimosi, ci niste barbati adevarati, caracterizati prin verticala angajamentului spiritual. Sfantul Nicolae nu avea cum sa faca exceptie si tocmai fiindca ziua sa precede Craciunul,deci Intruparea, o aseaza intr-o perspectiva inaltatoare si ca in cazul sarbatorii anterioarea Sfantului Andrei, deschide cerurile.Blandetea si violenta, bunatatea si rigoarea, mangaierea si lovirea sunt fetele aceleiasi atitudini pe care o au fata de noi, cei multi, pacatosi si muritori, entitatile spirituale carora ne inchinam, iar in nestiinta noastra, cerandu-le ceva, ne miram ca de foarte multe ori primim altceva...
