Cand marele sculptor Auguste Rodin se apropia de sfarsitul vietii unul dintre prietenii sai l-a vizitat in atelier, unde l-a gasit pe maestru plangand langa o statuie pe care abia o terminase. Suprins, vizitatorul nu intelegea de ce batranul maestru este atat de suparat, cand toata lumea il admira pentru cariera stralucitoare.
Privind statuia, musafirul nu s-a putut opri sa exclame vrajit "Dar este perfecta." Rodin si-a ridicat privirea incarcata de lacrimi si i-a spus "Si eu cred ca e perfecta. De aceea plang".
Ajunsese in punctul in care intelesese ca nu mai putea progresa si ca mai mult de atat nu putea realiza. Un sfarsit perfect, si totusi atat de trist pentru un maestru.