Sustinut de tatal sau, avocat de profesie, Seyssaud a renuntat la varsta de 13 ani la studiile pe care le desfasura, inscriindu-se la Ecole des Beaux-Arts din Marsilia, convins ca arta este singurul lucru care conteaza cu adevarat. Isi pierde tatal la varsta de 18 ani, fiind un moment de cotitura pentru cariera sa artistica. Pentru a scapa de influenta mamei sale, Seyssaud se stabileste la Avignon, in casa bunicului sau. Se inscrie la Ecole des Beaux-Arts din Avignon. In 1895 are sansa de a-l intalni pe Francois Honnorat, un bogat comerciant care va fi finantatorul tanarului artist timp de multi ani. A fost o sansa rara pentru Seyssaud, care a profitat de securitatea financiara atat de dorita pentru a lucra in liniste si a se impune in lumea artistica. Se imbolnaveste insa de tuberculoza, fiind nevoit sa lucreze in mai multe localitati de pe malul marii, in speranta unei vindecari. Dupa ce starea sa s-a ameliorat sensibil, se casatoreste in ianuarie 1899 cu o tanara, cu 17 ani mai mica decat el, care se va dovedi insa un companion devotat si foarte iubitor. In 1904 se stabileste la Berre, petrecandu-si urmatorii 50 de ani aici, cu rare calatorii. Precursor si mai tarziu sustinator inflacarat al fovismului, asa cum se vede inca de la prima sa expozitie din 1897, si-a format destul de repede un stil personal, foarte direct si chiar brutal prin tusele sale, demonstrand in egala masura o tehnica perfecta si o forta artistica impresionanta. Sponsorizat ulterior si de doi dealeri parizieni, Vollard si Bernheim, Seyssaud a reusit sa surprinda publicul prin culoare si tehnica.
