JURNAL DE CINEFIL
Saptamana trecuta scriam despre supararea unor intelectuali legata de aparitia in Suplimentul de cultura a unui fragment cu tema erotica din cartea lui Brett Easton Ellis, Gamorama. Incercam sa explic ca, daca urla pudibonderia in romani, e si pentru ca filmele care au fost produse pe plan local nu ne-au incurajat foarte tare sa vorbim despre sex. Acum e momentul sa exemplificam.
Astazi episodul 1, conducatorii nostri versus condicatorii lor: Mihai Viteazul vs William Wallace, in filmele Mihai Viteazul si Braveheart.
Sa ne imaginam ca nu stim nimic despre Mihai Viteazul si nici despre William Wallace. Sa presupunem ca din acest punct de vedere suntem la egalitate, invatam despre doi oameni si popoarele lor de la cinema.
Ambele filme au lupte, multe si spectaculoase. Au peisaje minunate, in care verdele campiilor se asorteaza cu rosul din hainele de lupta. Au regizorul care interpreteaza unul din rolurile principale. La noi, Sergiu Nicolaescu (in rolul lui Sinan), la ei Mel Gibson (in rolul lui William). Ambele filme au povesti de dragoste, ba chiar in amandoua exista cate o domnita de nationalitate straina care-l iubeste pe erou, alta decat sotia oficiala. In ambele cazuri, actorul din rolul principal este un barbat viril, frumos. Teoretic, suntem la egalitate (da, filmul lui Nicolaescu sta si acum in picioare la capitolul imagine si costume, desi e realizat cu mult inainte de filmul lui Gibson). Doar ca teoria cade la examenul viata adevarata.
Filmul nostru ne prezinta un conducator fara nici un fel de sentiment (in afara celui patriotic, desigur, obligatoriu pentru un erou de film romanesc). Mihai n-are trecut, n-are copilarie, nu isi iubeste sotia, nu petrece nici o noapte cu ea, ba mai mult, nici macar nu saruta o femeie, desi domnita Rossana di Venti i se arunca, la propriu, cu capul in pieptul-i de alama, caci domnitorul e imbracat pana-n gat cu armuri si pelerine stufoase. (Vi-l mai aduceti aminte pe Braveheart cu pieptu-i dezgolit si cu pletele in vant?)
Mihai nu plange, e barbatul dur si darz care stie sa se stapaneasca. Dar nu plange nici cand ii moare copilul in lupta. Mihai nu stie sa spuna ca iubeste, se uita in larga zare si raspunde cu o balarie la intrebarea Domnitei
Stanca despre relatia lor aflata in criza. O priveste ceva mai simpatic pe Rossana cand aceasta ii marturiseste dragostea, dar, desi fata il invita in patul care se afla in spatele ei, el lasa lucrurile astea pentru "alta data."
De partea cealalta, in prima jumatate de ora, il vezi pe William in copilarie, apoi intelegi de ce o iubeste pe cea care-i va deveni sotie si ii vezi petrecandu-si prima noapte de dragoste, dezbracati pe malul unui lac. Fara nici un cadru care sa expuna sexul propriu-zis, dar senzual si sugestiv. William ia bataie, plange, uraste si iubeste din nou (pe domnita straina care e sotia altuia).
In filmul nostru, singura secventa in care se intrezareste corpul unei femei e asociata cu adulterul (Sigismund BAthory isi prinde sotia in pat cu generalul Barna). Doamna poarta valuri mov si poti ghici un san si ceva par pubian, iar Bathory are grija sa o numeasca "curva" (in contextul adulterului, desigur).
Ai-acum intorceti-va la gandul dintai; din filmele astea ati aflat pentru prima data de doi conducatori reprezentativi pentru popoarele lor. Unul e uman, cu slabiciuni si calitati, cu infrangeri si victorii, cu iubiri consumate care-l bantuie. Celalalt e dur, neinfricat, dornic de putere si se lupta cu dusmanii cei rai. E flatat de iubirea domnitelor, dar nivelul libidoului lui e doborat de lupte, si nici sotia sa nu pare foarte fericita la capitolul asta.
Pe bune, care dintre acesti conducatori va place mai mult?! Ai care dintre popoare va pare mai destupat la minte ca sa nu considere sexul un subiect tabu?
Cristina Bazavan
