JURNAL DE CINEFIL
Ai saptamana asta ne uitam la cum sunt prezentate relatiile a' cu mai mult sau mai putin sex a' din filmele noastre. Scopul? Nu doar amuzamentul de vara, ci si o demonstratie a' atipica ce-i drept a' pe tema "de ce sunt romanii atat de inhibati cand trebuie sa vorbeasca despre sex".
Saptamana trecuta au fost in prim plan conducatorii, iar Mihai Viteazul n-a iesit foarte bine. Parea ca are libidoul foarte scazut, daca nu chiar ca scenaristii se gandisera sa-l "castreze" la montaj ca sa nu care cumva sa ne imaginam ca vasnicului nostru conducator nu i-a fost mintea la lupta, ci la femei.
Astazi aratam si partea plina a paharului si ne ducem in anul 1985 ca sa ne uitam la tinerii acelei perioade. "Cei mai frumosi ani" pentru unii, vorba unei reclame. Filmul ales: "Pas in doi", in regia lui Dan Pita.
Ce spunea prezentarea oficiala? "Cu detasare si ironie, pe fondul muzicii lui Adrian Enescu si al jocului eroilor filmului, Dan Pita reuseste sa construiasca, pentru prima data in filmul romanesc, o veridica si pasionanta poveste in mediul muncitoresc, in care tinerii au pacate si preocupari extraprofesionale."
V-ati incruntat? Ati inteles ceva? Daca ati reusit sa treceti de exprimarea "fondul jocului eroilor", e bine sa stiti ca "pacatele" tinerilor erau iubirile, iar "preocuparile extraprofesionale" erau scrima si boxul.
Nu-mi aduc aminte ce s-a mai scris despre filmul acesta la vremea lansarii lui, dar stiu foarte exact care a fost senzatia mea de la sfarsitul vizionarii. Mi s-a parut ca vad ceva cu totul nou, iar asta nu avea legatura cu secventa de sex, tandra si frumos filmata. Am fost surprinsa ca imi place in continuare de eroul principal (Claudiu Bleont), desi, conform povestii, tocmai ce jucase la dublu in dragoste si iesise destul de sifonat. Iar simpatia asta nu se prea potrivea cu morala invatata la scoala ori acasa, de la parinti.
Am revazut "Pas in doi" in aceasta saptamana si cred ca filmul, spre norocul lui, mai poate merge la pas alaturi de spectatori si acum. Bleont in ipostaza unui tanar mai ciudatel isi ia o parte de iubire a' tinereasca, nebunatica, zglobie a' de la tanara interpretata de Anda Onesa si o alta parte de iubire a' asezata, materna a' de la o femeie care e deja mama (interpretata de Ecaterina Nazare). Subiectul e valabil oricand, dar frumusetea filmului sta in altceva. Acum 20 de ani cand l-am vazut nu mi-am dat seama de ce il mai placeam la sfarsit pe eroul principal. Ma gandeam ca era frumusel Bleont pe vremea aia, cu un chip adolescentin si o privire inocenta, timida (pe care, din pacate, le-a pierdut cu trecerea anilor, cum s-a pierdut si el). Dar de fapt, filmul lui Dan Pita prezenta intamplarile si nu judeca pe nimeni.
Iar secventa de final, cand femeia-mama afla de femeia-zglobie si se asaza pe niste scari alaturi de cel mai bun prieten al tanarului pe care-l iubeste, seamana teribil de tare cu finalul de la "Monsteras Ball", cand Halle Berry accepta sa traiasca alaturi de Billy Bob Thornton pentru ca impart amandoi aceleasi secrete. Berry o interpreteaza insa 6 ani mai tarziu decat Ecaterina Nazare si, desi amandoua sunt minunate in acele cadre, doar americanca a luat Oscarul. In anul filmului lui Dan Pita, 1985, Robert Altman lansa "Fool for Love" (dupa piesa lui Sam Shepard), tot o poveste despre incurcaturi din dragoste si suferinta si macar din punctul asta de vedere eram la egalitate.
Altfel, da, se face sex in filmul lui Dan Pita. Se iubeste cu nabadai sau cu glume, cu tandrete sau cu furie. Ca-n viata. Ai se si pierde ca-n viata. Doar ca jurnalistii acelor vremuri numeau asta "tineri cu pacate si preocupari extraprofesionale", iar spectatorii a' pana sa ajunga in sala a' intelegeau ca e ceva incorect acolo.
Cristina Bazavan
