Albert Servaes (4 aprilie 1883 - 19 aprilie 1966), pictor belgian. A urmat cursurile serale organizate la Koninklijke Academie voor Schone Kunsten in Ghent (1901–1902), dar a fost in principal un autodidact.
In 1905 se stabileste in Laethem-Saint-Martin unde picteaza mai multe tablouri, in principal peisaje, scene din viata rurala, scene biblice. In timpul acestor ani de inceput este influentat de artisti ca Gustave van de Woestyne, Eugene Laermans si Jakob Smits. Compozitiile sale din aceasta perioada sunt emblematice pentru expresionismul flamand prin indrazneala compozitiei, personajele schematizate si culorile intunecate.
Din 1916 Servaes incepe sa lucreze la o serie de tablouri, castigand pentru "Viata unui taran" din 1920 premiul la Biennala de la Venetia din acelasi an. Reuseste prin opera lui sa retrezeasca interesul pentru creatia de inspiratie ecleziastica in Belgia. Dar din cauza stilului sau cu puternice accente expresioniste creatiile ii sunt respinse si chiar blamate in 1921 de Biserica Catolica, iar majoritatea lucrarilor sale de inspiratie religioasa sunt scoase din bisericile belgiene.
Servaes a fost si un important peisagist, preferand in special scenele de seceris si cele de iarna, imitate de alti artisti mai putin cunoscuti, mai ales in prima jumatate a secolului 20.
In 1944 se muta in Elvetia, unde va realiza mai multe scene montane, dar si portrete si compozitii cu subiecte religioase, majoritatea pasteluri in stil expresionist.
